29.5 C
București
miercuri, 24 iulie 2024
AcasăSpecialPovestea celor doua piane

Povestea celor doua piane

Vestile bune si motivele de bilant si de bucurie s-au adunat la Filarmonica George Enescu, asa ca diriguitorii destinelor acestei institutii de baza in viata noastra culturala au simtit nevoia sa organizeze o intalnire cu ziaristii. Au fost de fata cei care de ani buni asigura supravietuirea institutiei: directorul general – dirijorul Cristian Mandeal, directorul general adjunct – organistul Nicolae Licaret si dirijorul Corului Filarmonicii, Iosif Ion Prunner. Alaturi de ei se afla un oaspete din strainatate, celebrul pianist francez Jean-Bernard Pommier. Fiecare dintre ei avea ceva de spus, fiecare avea o veste buna, fiecare avea sa dea un motiv de bucurie melomanilor din Bucuresti.
Dar sa le luam pe rand. La sfarsitul anului trecut, mergeam la Sibiu impreuna cu dl ministru Adrian Iorgulescu si relatam, o data cu semnarea acordului istoric asupra Muzeului Brukenthal, despre inaugurarea noului pian al Filarmonicii sibiene, un pian Steinway cumparat de minister in vederea anului 2007, cand orasul va fi capitala culturala europeana. Transportul, din cauza capriciilor iernii, fusese lung si dificil, pianul se inzapezise, intarziase cu o saptamana, dar pana la urma ajunsese cu bine. Dl ministru Iorgulescu s-a asezat chiar pe scaun si ne-a delectat auzul cu un sensibil colind de sezon. Ne-am bucurat pentru Sibiu, dar n-am stiut atunci ca in acel transport ajunsesera in Romania doua piane. Cel de-al doilea se afla acum in proprietatea Filarmonicii „George Enescu” si va fi inaugurat in concertul de asta-seara, de degetele maestrului Jean-Bernard Pommier. Lunga si complicata poveste a acestui pian a fost dezvaluita in amanunt ziaristilor, acum, de dl Nicolae Licaret. Important este ca noul pian a fost obtinut direct cu ajutorul Ministerului Culturii si Cultelor, dl Iorgulescu neuitand, iata, ca este, in primul rand, muzician si facand eforturi admirabile pentru institutiile noastre muzicale. In ideea anului Sibiu 2007, initial trebuia sa se faca o mica „smecherie” scriptica, prin care Filarmonica trebuia sa imprumute Sibiului un pian pe care de fapt nu-l avea si pe care dupa aceea l-ar fi recuperat. Din fericire, dl Iorgulescu a reusit sa cumpere 2 (doua) piane in loc de unul, asa ca, dupa 13 ani de la donatia din 1993, Filarmonica are acum un nou pian, Steinway, care a costat 89 de mii de euro, plus costurile transportului special de la Hamburg pana aici. Ce se va intampla cu pianul (mai) vechi? Fiindca ii trebuie o reparatie capitala, se va incerca sa fie trimis la Steinway pentru ca de acolo sa vina un pian cu totul nou, doar carcasa sa fie cea veche. Astfel, solistii vor putea, ca in marile sali de concert, sa aleaga dintre doua piane la fel de bune, iar uzura noului pian sa nu mai apara atat de repede.
Orchestra de camera a Filarmonicii functioneaza, sub diferite denumiri, de peste trei decenii, dar ea canta sporadic, pentru ca trebuie gasite modalitati ca artistii (angajati ai orchestrei mari) sa fie platiti. Anul acesta s-a obtinut un fond suficient (se mizeaza pe 400 de milioane) de la MCC pentru a relansa activitatea ritmica a acestei miniorchestre, asa ca a aparut ideea unui proiect Mozart, trei concerte puse sub semnul anului aniversar Mozart. Primul e cel din aceasta seara, de la ora 19, sub bagheta maestrului Cr. Mandeal si cu invitatul francez la pian; se vor canta simfoniile 24 si 21, iar dupa pauza Serenada in do major, deci lucrari mici, bijuterii, mai putin abordate de orchestrele mari. Al doilea concert ar trebui sa aiba loc pe 2 octombrie si va contine o opera in concert: „Rapirea din serai”, a carei textura muzicala este adecvata tipului de orchestra de care vorbim si, in plus, nici nu se canta in alta parte, iar ultimul probabil pe 5 decembrie: program nefixat, serenade, nocturne, marsuri, deci repertoriul mozartian neabordat in conditii obisnuite.
Si Corul Filarmonicii, condus de maestrul I.I. Prunner, implineste 55 de ani si tot ce isi poate dori este sa promoveze la fel de mult muzica corala romaneasca, asa cum a facut-o pana acum. Recent, aici s-a cantat cu mare succes „Un recviem romanesc” compus de Stefan Niculescu, iar in concertele a capella s-a acordat intotdeauna un loc substantial muzicii contemporane. Deviza lui Prunner si a Corului ar putea fi „De la Bach la contemporani”, in anul Bach s-au cantat 3 motete de Bach, dupa aceea 2 de Brahms, si numai cei care se pricep isi dau seama de dificultatea acestor intreprinderi.
In sfarsit, daca Corul a implinit 55 de ani, maestrul Cristian Mandeal implineste astazi 60 de ani, iar seara va fi prezent, cum spuneam, la pupitrul Orchestrei de camera, in seara speciala Mozart. Ca de obicei la astfel de varste, el are motive si de bucurie, si de tristete: tristete ca a ajuns la aceasta varsta, bucurie ca a ajuns pana la aceasta varsta.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă