Politicienii vor eșecul lui Cioloș

Cioloș are o fereastră de oportunitate cum puține au fost până acum, pe care trebuie să o speculeze cât mai rapid, tocmai pentru că interesul major al clasei politice este ca el să eșueze.

În săptămâna care a trecut de la votul de învestitură dat Cabinetului Cioloș de ma­jo­ritatea conjuncturală creată în parlament sub presiunea străzii, partidele și „Brigada Portofel“ din media televizate au scos deja cornițele. La început mai ti­morate și nesigure, au prins repede glas și acum îndeasă din greu cărbuni în mașinăria de pro­pa­gan­dă și linșaj. Guvernul Cio­loș este mărunțit zi și noapte, miniștrii sunt luați pe rând la refec, de­cla­ra­țiile sunt răstălmăcite, scor­­nelile pure și dure țin brea­king news-urile și crawl-urile, cons­pi­ra­ționita bate recordul. Era de așteptat? De­sigur. E prima oară în 25 de ani când par­tidele sunt obligate să susțină nu un pre­mier tehnocrat, ci un guvern de nea­filiați po­litic, cu doar două excepții no­ta­bile: Dân­cu și Tobă. Umilința e maximă, iar răz­bunarea va fi pe măsură. Motivul e unul simplu: dacă acest cabinet reușește, par­ti­de­le, așa cum sunt ele acum, vor fi ter­mi­nate. Opinia publică va recepta corect sem­nalul și va fi confirmată în așteptările și idiosincraziile ei. Deci, Guvernul Cioloș trebuie cu orice preț împiedicat să reu­șeas­că, fie și punctual! Pentru că, altfel, par­ti­dele vor fi forțate să iasă pe scenă în ale­geri cu figuri noi, de calibru profesional și de integritate, extrase din afara propriului sistem de găști. Or, asta ar însemna de­structurarea partidelor, abdicarea de la prin­cipiile și sistemul în virtutea cărora func­ționează și există de peste 25 de ani. Înseamnă reformă, cuvântul acela hulit, aruncat în derizoriu și tocit de prea multă folosire ipocrită. Dacă Cioloș eșuează, de­monstrația este făcută, iar partidele se vor simți eli­be­rate de orice pre­siune. Își vor râde satisfăcute în bar­bă.

Citește continuarea comentariului în Revista 22.