Comedie bulevardiera!
Acest spectacol poate cuceri pe cei pasionati de comedii usoare sau divertismente tv siliconate. O tanara spectatoare exclama: "Haios! Vezi Nelule ce-a patit ala ca se uita la multe fuste?". Asa este receptionata o piesa scrisa de Cehov la Teatrul "Notara", sala Studio "George Constantin".
Ne-am obisnuit ca unii regizori sa intoarca pe dos piese clasice, sa le adapteze in intentia de a fi mai presus de autor. "Platonov" insa, in regia lui Vlad Massaci nu are nici o specificare in programul de sala ca ar fi "o adaptare", "o versiune scenica" a regizorului sau a altcuiva, dupa Cehov. In spectacolul de la Teatrul "Nottara" poti auzi, totusi, replici, sa le zicem contemporane, ca de pilda… "Hai ma, ca va dau un distonocalm!". E drept ca de distonocalm aveau nevoie unele personaje femenine care tipau mereu isteric. "Adaptarea" unei piese de Cehov, scrise in tinerete, pe la sfarsitul secolului XIX, este vizibila si prin costumele lui Dan Tiza, desenate neinspirat ca prin anii ‘50. Decorul lui Dan Tiza, incropit pe doua planuri – fundal si o platforma din lemn ce patrunde in sala – se anima prin contributia masinistilor care aduc o serie de obiecte ca sa precizeze locul actiunii. Platforma este inconjurata de sticle de bautura prafuite ce ar vrea sa sugereze ca s-a consumat mult alcool de catre personajele nefericite care au luat-o razna. Trebuie subliniat ca sala Studio "George Constantin" are un spatiu de joc neconventional, publicul se afla in imediata apropiere a actorilor. De acest "amanunt" important, ca si in cazul altor spectacole din alte astfel de sali, nu au tinut cont nici scenograful ce se sprijina pe masinisti, dar nici regizorul care tolereaza stridentele vocale ale interpretilor.
Chiar daca este scrisa in tinerete, si in "Platonov", Cehov se arata preocupat de intentia de a ironiza pe cei pasivi, increzuti ca detin secretele existentei, pe cei care slavesc prin vorbe munca fara s-o cunoasca si isi rateaza viata, trecand plictisiti pe langa momentele ei cruciale. Neconsolidata pe deplin dramaturgic ca in alte scrieri ale sale, piesa are insa, valentele unei tragicomedii cu personaje a caror destine sunt frante de minciuna si iresponsabilitate. Totul se petrece in jurul lui Platonov care priveste iubirea drept un exercitiu de a scapa de ratarea personala. Viziunea regizorala datorata lui Vlad Massaci transforma piesa intr-o comedie bulevardiera, in care Platonov se invarte ca un Don Juan in jurul mai multor femei. Surprinzatoare este aceasta tratare facila a lui Cehov de catre Vlad Massaci, regizor remarcat prin solida constructie si analiza psihologica a pieselor ce le-a montat anterior in spatii neconventionale. De asta data a lucrat superficial cu actorii, lasand pe fiecare sa interpreteze cum crede de cuviinta rolul atribuit, si astfel, relatiile dintre personaje se descompun, umorul pare inspirat de un spectacol de estrada amatoristic, vulgar in gesturi si expresie. Cativa actori s-au straduit insa, sa depaseasca neglijentele conceptului regizoral, sa se adapteze cerintelor impuse de un spatiu neconventional. Remarcabile sunt eforturile lui Adrian Vancica pentru a ne convinge – si reuseste – de nefericirea lui Platonov, de iubirea sa, de fapt sincera fata de femeile din jur pe care le admira, de ratarea caruia ii gaseste salvare in dragoste. Chiar daca miscarea in scena, plasarea sa pe o sofa sau sub ea, sunt fortate, Adrian Vancica traieste sincer fiecare clipa, nuanteaza gandul interior ce ii framanta personajul. Bogata sa experienta cinematografica actorul o foloseste in interpretarea rafinata a lui Platonov, accentuand, prin expresie si rostire, subtextul replicilor ce motiveaza nemultumirile si cautarile existentiale ale personajului. Adrian Vancica joaca intr-un stil cinematografic, discret ca expresie, dand viata impresionant celebrului personaj, dar interpretarea sa e singulara si sufocata de caricaturizarea multor personaje ce ar fi trebuit sa-i sprijine evolutia. Sunt destul de putine scenele in care interpretarea credibila a lui Platonov castiga in substanta prin relatiile cu sotia sa, Sasa (Gabriela Crisu), cu doctorul (Ion Grosu) sau cu batranul Triletki (Corneliu-Dan Borcia). Excelenta este Sasa, cu multa sensibilitate si atentie la nuante, interpretata de Gabriela Crisu. Personajul devine si un comentator subtil al relatiilor sotului sau cu cei din jur, actrita fiind remarcabila si in scenele in care nu are replica. Cu masura in redarea vervei false, de fapt, a doctorului, cu firesc in receptarea situatiilor conflictuale isi dezvolta personajul Ion Grosu. Nefericirile increzutului Voinitev sunt redate cu finete de Bogdan Voda. Reusita tinerilor actori in gasirea unui drum credibil pentru prezentarea personajelor s-a completat prin contributia unor actori cu experienta, precum Corneliu-Dan Borcia in baranul Triletki si Ion Haiduc in mosierul Semionovici.
Ironia lui Cehov fata de femeile din jurul lui Platonov, e tratata exagerat de interprete. O cocheta dintr-un spectacol de opereta pare a fi vaduva Ana Petrovna, o femeie trecuta de varsta farmecului, care vrea sa-l cucereasca pe Platonov. Isi da mereu ochii peste cap, isi face vant cu un servetel, se misca lasciv exagerat, ca apoi cand vaduva isi pierde mosia sa se trasforme intr-o muiere austera, intr-un alt personaj. Este incredibil cum o actrita cu multe roluri la activ infaptuite apreciabil, precum Victoria Cocias ajunge la o interpretare stridenta a vaduvei desprinsa parca dintr-un spectacol de divertisment tv. Pe Sofia cea care crede ca dragostea pentru Platonov ii va schimba destinul cenusiu, viata plicticoasa, Crenguta Hariton o transforma intr-o femeie plina de ifose, afectata, ridicola. Tipa mereu, se agita, e nevrotica, Maria Efimovna interpretata de Ada Navrot, de parca femeia ar fi o cata dintr-o mahala. Astfel, pasiunile lui Platonov, cel care cauta in esenta feminitate, nu mai au nici un rost. Pe Osip, Daniel Popescu il transforma intr-un "baiat de baiat" al zilelor noastre. Mai lipsea ca pe langa costumul neinspirat ce il poarta Osip, omul simplu si necajit, indragostit si el, sa i se puna un cercel in ureche. Multi interpreti, actori si actrite, si-au plasat fals personajele in zona comediei bulevardiere, fara motivare, in raport cu textul. Obtin aplauze pentru giumbuslucurile lor comice, dar sunt departe de sensurile cuvintelor rostite.
Pacat de eforturile de afirmare ale unor tineri increzatori in Cehov si al sau "Platonov" ca se pierd intr-o viziune regizorala dirijata haotic spre teatrul bulevardier.
