Jurnalistul DW Petre M. Iancu atrage atenția, într-un comentariu publicat pe site-ul Deutsche Welle, că Occidentul nu poate ajuta România, deși vede amenințările aduse de guvernarea PSD statului de drept.
”În aceste condiţii e greu de crezut că Vestul, deşi perfect conştient de cancerul care a cuprins România odată cu trecerea penalei alianţe PSD-ALDE la butoanele ţării, va găsi timpul, resursele şi energia necesare să convingă legislativul şi executivul dâmboviţean să nu pună pe butuci statul de drept. Şi să lase ţara să-şi trateze problema esenţială, care este vulnerabilitatea elitei ei politice la corupţie şi antimeritocraţie. In plus, UE nu prea are instrumentele de care ar fi nevoie ca să obstrucţioneze eficace alunecările in iliberalism de tip sau de orientare putinistă”, a scris Petre M. Iancu.
”Atenţia acordată declaraţiilor rostite miercuri în PE, între alţii de Gabriel Liiceanu, trădează speranţa multor români educaţi şi informaţi ca vestul să blocheze ori să frâneze demontarea statului de drept românesc. (…) Căci Vestul ştie despre ce e vorba. Motiv pentru care criticile unor români ca Liiceanu la adresa derapajelor PSD nu reprezintă o "trădare", sau o "pâră la Înalta Poartă", cum susţine, inervant, armata dezinformatorilor, spre a excita nervul ultranaţionalist al plebei. Dimpotrivă, dincolo de o aparentă inexactitate regretabilă, cea scăpată de Liiceanu, referitoare la o prezumtivă aserţiune a lui Liviu Dragnea pe care şeful PSD pare să n-o fi rostit, formal, aşa cum a fost redată, ele constituie o salutară confirmare a faptului că ţara mai dispune şi de reprezentanţi alfabetizaţi, oneşti şi demni.
Dar, deşi e la curent, Occidentul e ocupat până peste cap cu propria securitate şi coeziune. O parte a Uniunii Europene încearcă să frâneze expansiunea populismelor şi să pună capăt degringoladei comunităţii, manifestate în tendinţele ei centrifugale, care s-au văzut considerabil întărite de criza refugiaţilor şi Brexit, ca şi de conflictele dintre Germania şi ţările din grupul de la Visegrad. (…) Altă problemă conexă, poate chiar originară, pe care Uniunea e departe de a o fi rezolvat, ba chiar de a o fi abordat cât de cât satisfăcător, deşi i s-a semnalat existenţa şi i s-a subliniat, în zadar, acuitatea, cu ani în urmă, e chestiunea propagandei antidemocratice a Rusiei.
Nesoluţionată rămâne şi ameninţarea teroristă, cuplată cu riscul propagandei islamiste turceşti şi arabe. Noul atac, soldat la Londra cu moartea victimelor unui terorist islamist notoriu, care n-a putut fi, totuşi, împiedicat să-şi transforme autovehiclul într-o armă, documentează neputinţa serviciilor de securitate britanice, indiscutabil cele mai eficiente din Europa, de a preveni astfel de atentate.
(…)În aceste condiţii e greu de crezut că Vestul, deşi perfect conştient de cancerul care a cuprins România odată cu trecerea penalei alianţe PSD-ALDE la butoanele ţării, va găsi timpul, resursele şi energia necesare să convingă legislativul şi executivul dâmboviţean să nu pună pe butuci statul de drept. Şi să lase ţara să-şi trateze problema esenţială, care este vulnerabilitatea elitei ei politice la corupţie şi antimeritocraţie.
In plus, UE nu prea are instrumentele de care ar fi nevoie ca să obstrucţioneze eficace alunecările in iliberalism de tip sau de orientare putinistă.u sute de milioane de oameni înfometaţi şi cu alte câteva miliarde bulversate identitar şi destabilizate politic de o modernizare dificilă, nicio "fortăreaţă Europa" nu va rezista îndărătul zidurilor şi hersei ei glisante luării cu asalt de către neobarbari. Democratizarea lumii răsăritene, arabe şi islamice pare deci pe termen mediu şi lung singura scăpare durabilă a democraţiilor occidentale. Totul e ca statul de drept românesc să nu fie făcut zob până atunci.”
