Venit ca un uragan, referendumul pentru scrutinul uninominal pare sa fi trecut. Gherila politica romaneasca insa continua. Ambuscadele se tin lant. Nici un prilej nu este irosit. Iar in spatele perdelei de fum reprezentata de consultarile cu partidele politice de la Cotroceni arta disimularii si inducerea in eroare a adversarului, dar si a opiniei publice demonstreaza trecerea intr-o noua etapa a conflictului politico-institutional. Daca batalia suspendarii se va mai da, ea trece pe un plan tactic secundar. Consecintele politice pe termen scurt ale tacticii improvizate la inceputul lunii ianuarie nu au produs rezultatele scontate. In aceste conditii amanarea alegerilor europene devine o solutie de avarie pana cand raporturile de forte se vor stabiliza relativ. Incepe astfel o perioada de recuperare pe care fiecare tabara o resimte. Tranzitia spre un aliniament politic ar fi astfel amanata spre toamna. Intr-un astfel de scenariu alegerile europene se vor tine in octombrie, tocmai bine pentru a fi un exercitiu electoral util inaintea alegerilor locale din 2008. Participarea partidelor parlamentare la consultarile cu presedintele nu releva acceptarea statu-quo-ului, ci adaptarea la noul context politic intern. Reluarea, chiar daca timid si in absenta liderilor, a legaturilor dintre seful satului si partide nu marcheaza inceputul unei reconcilieri de fatada, ci o noua improvizatie tactica. Discutiile de la Cotroceni nu au lamurit nimic. Miza lor nu a fost referendumul, nici alegerile europene, ci regruparea fortelor politice. Scrutinul uninominal a fost fundalul formal, dar recompunerea spatiului politic intern a fost tema la care, nerostit, toti actorii se raportau. Partidele privesc deja spre alegerile parlamentare din 2008 si incearca sa construiasca alternativele. O constanta de care nu pot face abstractie va fi presedintele. Acelasi presedinte aflat astazi in procedura de suspendare va fi probabil si cel care va desemna primul ministru si va influenta geometria parlamentara dupa viitoarele alegeri legislative. Or, partidele sunt interesate sa determine un comportament previzibil al actorilor institutionali, in primul rand al presedintelui. Erodarea popularitatii, iar nu revocarea presedintelui, este obiectivul de etapa. Amanarea alegerilor ii permite lui Traian Basescu sa recupereze tactic pozitia detinuta in ianuarie, inaintea scandalului biletelelor. Posibila renuntare la referendum trece intreaga responsabilitate a amanarii alegerilor europene pe seama partidelor si a Guvernului. Si daca Romania isi va amana alegerile europene din cauza unei crize institutionale prelungite si prost gestionate, in schimb Bulgaria le va tine pe 20 mai. Contrastul dintre cele doua tari nu va trece neobservat, chiar daca nu va fi comentat la Bruxelles. In spatele perdelei de fum, actorii se pregatesc pentru reprezentatie. Happeningul pe care il vor juca nu poate insa ascunde piesa de rezistenta a stagiunii politice actuale: controlul puterii. Alegerile din 2004 nu au rezolvat problema relatiilor de putere si a dimensiunii institutionale a acestora. Marea batalie se amana pentru sezonul electoral 2008-2009.
Cristian Pirvulescu, analist politic
