În anii 80, conducerea comunistă a impus o raţionalizare severă a produselor alimentare de bază, cozile la carne, lapte, ulei fiind la ordinea zilei. Publicaţia Nature a scris în 1982 despre modul în care Ceauşescu urma să modifice obiceiurile de consum ale populaţie tăind din caloriile pe care românul de rând urma să le consume.
„Conducerea României a a publicat luna aceasta (iulie 1982) un mare proiect prin care urmăreşte să reformeze obiceiurile de consum ale populaţiei şi astfel să evite bolile de nutriţie. Poate agricultura să îndeplinească acest deziderat?”, se întreabă, în debutul articolului, Vera Rich, corespondentul publicaţiei ştiinţifice Nature pentru Uniunea Sovietică şi Europa de est. „Ţinta pentru 1985 este o scădere a consumului de calorii pe cap de locuitor de 3.300 până la 2.800 – 3.000 de calorii şi o creştere a consumul de carne fără grăsimi şi a produselor lactate dar şi o reducere a cerealelor din dieta românilor de la 45% la 38%. Grăsimile şi zahărul urmează să scadă, iar dieta ar urma să fie echilibrată prin consumul de fructe şi legume. Planul este ca până în 1985, fiecare român să consume 80 de kilograme de carne şi peşte şi 230 de litri de lapte anual” notează revista „Nature”. Autorul se întreabă, pe bună dreptate, cum se poate ajunge la acsete cifre foarte optimiste în contextul în care „raţionalizarea mâncării a fost introdusă în toamna anului 1981. Raţiile pentru poulaţie sunt în prezent de un kilogram de carne pe lună şi 1,5 litri de ulei”, notează autorul.
Vera Rich scrie că proiectul Partidului Comunsit nu oferă multe detalii despre modul în care va fi pus în aplicare, mai ales că în acest moment (1982 n. noastră) „cozile la mâncare şi crizele alimenatre au devenit endemice în România, iar agricultura este neproductivă”.
Acum, la peste trei decenii de la aceste intenţii ale comuniştilor ştim că de aceste intenţii s-a ales praful, iar deceniul al IX-lea a fost unul al privaţiunilor de tot felul, în care carnea dispăruse din alimentare, conservele de peşte erau la putere, iar pentru lapte, făină ouă trebuia să te trezeşti dimineaţa la orele 4 sau 5 pentru a sta la cozi interminbile. Cât despre fructe, ele erau accesibile doar în perioada coacerii lor, iar importurile nu existau. Vera Rich credea că doar agricultura ar putea ajuta la punerea în aplicare a acestor planuri dar arată că reorganizarea acestui minister, care ar fi durat trei luni, a fost acompaniat “de o serie de zvonuri de corupţie în rândul funcţionarilor.”
O raţionalizare mai drastică a pâinii
În a doua jumătate a articolul intitulat “Meat over bread”, autorul arată că acest program de nutriţie pleacă de la ideea că populaţia trebuie să se hrănescă exclusiv din ceea ce produce. Autorul arată că, din fericire, în Româna nu există decât un mare oraş, cu referire la Bucureşti, dar care se poate alimenta cu produse din fermele existente în Ilfov. Vera Rich scrie că pentru ca românii să simtă o îmbunătăţire a ceea ce azi am numit coşul de cumpărături (partidul comunist dorea ca până în 1985 să consumăm 80 kilograme de carne anual pentru fiecare cetăţean faţă de 12 kilograme în 1982) vor trebui introduse reforme în agricultură.” Pentru a ajunge la cifrele dorite este nevoie de inversarea tendinţiei, care acum este negativă, în producţia de carne”. Vera Rich credea că oamenii de ştiinţă români pun bazele unui sistem complex la nivelul zootheniei prin care să crească cantitatea şi calitatea cărnii. “O scădere în ceea ce priveşte consumul de pâine ar lăsat mai multe cereale pentru hrana animalelor care dau carne. Dar această perspectivă vine la pachet cu o raţionalizare mai drastică a pâinii”, este concluzia autorului.
