Adevărul despre orice competiție este concentrat în următoarea propoziție: imnul se cântă doar pentru locul întâi. PSD a câștigat alegerile parlamentare, va face Guvernul și va conduce România în următorii patru ani.
Aceasta este realitatea de necontestat a României democratice a anului 2016.
Opozanții politici ai PSD, jurnaliștii sau intelectualii sau toți cei care sunt supărați de această victorie a social-democraților sunt în situația de a face o analiză – adică un demers rațional și lucid – a motivelor care au creat această realitate. Și, plecând de aici, actorii politici care vor să ajungă alternativă la guvernare trebuie să înceapă să muncească la ceea ce în limbaj managerial se numește reinventare. Un proces dificil, care presupune ieșirea din zona de confort, modernizarea, recalibrarea resurselor, inclusiv a resursei umane și a leadership-ului.
Propaganda, oricât ar fi de spectaculoasă, nu este decât un mijloc de comunicare.
Câteva lucruri au făcut diferența între partidele care s-au aflat în competiție în ultimele luni. Campaniile electorale sunt momente de comunicare. Manualul spune că actul de comunicare este împlinit atunci când asupra celui care primește mesajul se produc modificări. Tot regulile de comunicare arată că în elaborarea strategiilor trebuie ținut cont de reperele emoționale, de moment, de mijloacele prin care se transmit mesaje ș.a.m.d. Dar cel mai important lucru în orice astfel de demers este conținutul de comunicat.
Programul contează mai mult decât imaginea
Din perspectiva conținutului, PSD a respectat regula. A pus pe masă un program concret de guvernare, a anunțat ce măsuri va lua, a umplut platourile televiziunilor, ziarele și materialele de campanie cu propuneri concrete care ar urma să facă viața oamenilor mai bună. Sigur, rămâne de văzut câte se vor împlini, dar conținutul comunicat a fost clar.
De partea cealaltă, PNL, afectat de absorbția neterminată a PDL, cu un leadership imatur, s-a bazat prea mult pe recuperare la capitolul imagine și prea puțin pe programul de guvernare. Folosirea abuzivă a imaginii unui premier care s-a amestecat în propagandă, dar nu s-a implicat în competiție a fost o vulnerabilitate majoră. Alinierea unui partid în spatele unei guvernări fără culoare politică a fost o altă mutare greșită, din același registru cu (ne)participarea dlui Dacian Cioloș și care trebuie citită în aceeași cheie, a împrumutului de conținut din surse externe, nu din propriul partid. Adaug la greșelile de imagine tentativa de împrumut de încredere și simpatie. Experții care au coordonat campania acestui partid ar fi trebuit să știe că apariția emoțională a liderului PNL alături de un mare și respectat neurochirurg poate produce foarte multă simpatie, dar nu aduce voturi.
O strângere de mână valorează mai mult decât un like pe Facebook
O altă perspectivă de analizat se referă la organizarea de partid. Acesta este un capitol pe care mulți jurnaliști și analiști îl tratează cu superficialitate sau chiar cu dispreț – am citit multe texte negative, și mai ales despre „armatele“ de susținători ai PSD. Iată că aceste armate au câștigat alegerile, iar ceea ce e important de subliniat aici este faptul că un partid nu doar că nu câștigă alegeri, dar nici măcar nu face pragul electoral dacă nu are un management eficient al resursei umane. Politica reală nu se face în cârciumile luxoase de pe Dorobanți, ci în sediile din orașe, sate, cartiere. Se stabilesc responsabili, se dau target-uri ca în orice departament de vânzări, activiștii sunt prezenți în cât mai multe locuri. O organizație care are fișe cu fiecare scară de bloc va fi întotdeauna mai eficientă decât una care face show la televizor sau online. O strângere de mână valorează mult mai mult decât un like sau un share pe Facebook, iar adversitățile prezentate pe toate canalele media influențează prea puțin opțiunea de vot. La fel ca și disprețul manifest al unor intelectuali față de unii actori politici sau ca și isteria revărsată în numele adevărului absolut a unor formatori de opinie. Rezultatul alegerilor este mai „tare“ decât ceea ce ne place nouă în plan subiectiv.
Recuperarea României tăcute este obligatorie
Se cuvine să adaug aici un lucru real, grav și trist totodată: mai mult de jumătate din românii cu drept de vot au refuzat să își exercite acest drept. Motivele pentru care nu au intrat în cabina de vot sunt lesne de identificat: neîncredere, dezamăgire, revoltă, deznădejde. O situație democratică, aceea a alegerilor libere care au produs, iată, un rezultat valid, este puternic umbrită de absenteism. Practic, toate partidele au în față o provocare uriașă: recâștigarea încrederii în statutul de cetățeni al celor care au ales să se dezbrace de această haină. Dacă majoritatea românilor vor alege să meargă la vot peste patru ani, înseamnă că partidele își vor fi făcut datoria. Atât cele de la putere, cât și cele din opoziție.
