O intalnire atat de ambitioasa precum cea a liderilor G20 organizata la Londra pe 2 aprilie si care ar trebui sa ramana in istorie ca un moment de cotitura, sa insemne atat de putin: doar sa recladeasca increderea oamenilor in institutiile financiare? Fachirii economici inca mai reusesc sa farmece sefii de stat si de guvern promitand reluarea spectacolului ametitor al globalizarii. O vedem si in Romania, unde imprumutul de la FMI este privit ca un fel de interventie miraculoasa a salvatoarei "maini invizibile" care restabileste, iata, echilibrul monedei nationale, desi economia romaneasca nu poate face exceptie de la tendintele generale ale economiei mondiale. si dupa toate acestea, o intrebare esentiala ramane inca fara raspuns: de ce s-au volatilizat banii? Un raspuns l-au incercat liderii europeni, in primul rand Nicolas Sarkozy si Angela Merkel, dar intr-o oarecare masura si Gordon Brown, care si-au afirmat pozitia pentru o mai mare reglementare financiara la nivel mondial.
Or, tocmai presedintele Obama, cel considerat de inamicii sai de-a dreptul socialist, a fost cel care a incercat sa tempereze avantul reformator al europenilor. Presedintele american pare sa fie adeptul unei relansari-soc, care nu intra in coliziune frontala cu tezele neoliberale, pe cand presedintele francez si cancelarul german cer masuri de reglementare a pietelor.
Ce este insa acest teribil G20? Grupul celor 20 (numit simplu G20) este un forum economic creat in urma cu un deceniu ca raspuns la succesiunea de crize ce au bulversat economia la sfarsitul secolului trecut, in special la crizele care anuntau deja limitele globalizarii, precum cea din 1997-1998 din Asia de Sud-Est. Telul organizatiei era sa asigure o concertare internationala in fata sfidarilor globalizarii si raspunsuri coerente situatiilor problematice. Dar nimeni nu se gandea ca la G20 se va ajunge in situatia de a pune in discutie tocmai dogmele neoliberalismului.
Doctrina ce constituia ortodoxia economica de referinta a epocii parea de neinlocuit. Dar criza a schimbat multe. Desi o formula mult mai larga de negociere si decizie decat toate cele incercate pana atunci, G20 nu se dorea o organizatie reformatoare. Chiar daca lua in considerare ponderea economica crescuta a marilor economii emergente (precum Africa de Sud, Arabia Saudita, Argentina, Australia, Brazilia, China, Coreea de Sud, India, Indonezia, Mexic si Turcia), mai vechile membre ale G8 (Canada, Franta, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Rusia si Statele Unite) si cea de-a douazecea componenta, Uniunea Europeana, aveau suficienta influenta pentru a tine lucrurile sub control. Dar de data aceasta, la G20 chiar tarile din centrul sistemului capitalist cer reforma grabnica a acestuia.
Si totusi, desi cu doar o zi inainte nu se parea ca se va ajunge pana aici, la Londra s-a decis ca paradisurile fiscale care nu vor permite accesul la informatii sa fie sanctionate, dar si ca bonusurile bancherilor, care au socat prin dimensiunea lor nerusinata intreaga lume, sa fie plafonate in toate statele membre. Sigur, ramane de vazut cat de coerente vor fi sanctiunile si masurile de limitare a bonusurilor, dar oricum, un pas spre reglementarea globala a fost deja facut. si poate, o data ce paradisurile fiscale in spatele carora s-au derulat atatea afaceri dubioase, si in Romania vor deveni mai transparente, se va instaura o baza rationala pentru constructia unei economii globale compatibile cu principiile democratiei.
