Judecătoarele care au anulat condamnarea la şapte ani de închisoare a lui Dinel Staicu „au nesocotit în mod grav normele de drept procesual penal”, se arată în opinia separată formulată la decizia prin care CSM a respins acţiunea disciplinară împotriva celor trei magistraţi, transmite Mediafax.
Secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a respins, pe 4 decembrie 2012, ca neîntemeiată acţiunea disciplinară împotriva judecătoarelor Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu şi Dumitriţa Piciarcă, de la Curtea de Apel Bucureşti, care au anulat condamnarea la şapte ani de închisoare a lui Dinel Staicu, în dosarul fraudării Băncii Religiilor.
Potrivit motivării hotărârii, dată publicităţii, vineri, de CSM, „obiectul verificării disciplinare nu-l poate constitui raţionamentul logico-juridic al magistratului chemat să judece/ instrumenteze o cauză”, iar „opinia pe care acesta şi-o formează, în urma raţionamentului logico-juridic nu poate fi cenzurată decât în căile de atac prevăzute de lege şi nu poate forma obiectul unei verificări disciplinare”.
Secţia pentru judecători a reţinut totodată că cei trei magistraţi nu au acţionat cu gravă neglijenţă.
Decizia prin care s-a stabilit că cei trei magistraţi nu au săvârşit abaterea disciplinară „constând în exercitarea funcţiei cu gravă neglijenţă, prin încălcarea din culpă în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil a normelor de drept procesual” a fost luată cu majoritate de voturi, însă a fost şi o opinie separată în sensul admiterii acţiunii disciplinare.
În opinia separată se precizează că „cele trei pârâte judecătoare, prin pronunţarea deciziei penale nr… au nesocotit în mod grav normele de drept procesual penal ce reglementează instituţia contestaţiei în anulare, pe care au transformat-o dintr-o cale extraordinară de atac într-o cale ordinară de atac, prin reanalizarea unei excepţii ce a făcut obiectul judecăţii în fond, criticând de fapt soluţiile adoptate de instanţe cu ocazia judecării cauzei în fond”.
În documentul citat se mai menţionează că cei trei magistraţi care au făcut parte din complet au admis o cale de atac în afara cadrului legal. „Aparent, temeiul legal care le-a permis acest lucru este articolul 386 litera d Cod de procedură penal- care reglementează contestaţia în anulare în situaţia în care există două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă. Însă din motivarea deciziei pronunţate de complet rezultă că nu sunt date condiţiile acestui caz”, se precizează în opinia separată.
De asemenea, în documentul citat se mai arată că „admiţând această cale de atac şi pronunţând decizia penală pe motivul existenţei autorităţii de lucru judecat, pârâtele şi-au arogat prerogative care nu le sunt recunoscute de lege, transformând calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare care a formulat obiectul dosarului Curţii de Apel Bucureşti într-o prelungire a procesului penal, creând practic un nou grad de jurisdicţie, în cauza analizată , respectiv un al patrulea grad de jurisdicţie neprevăzut de lege”.
Cele trei judecătoare ar fi putut admite contestaţia în anulare doar în condiţiile în care ar fi fost vorba de aceeaşi faptă şi nu de fapte penale, cu conţinut obiectiv şi subiectiv diferit, dar şi cu persoane vătămatee diferite, se menţionează în document.
„Apreciem că pârâtele au săvârşit abatere de gravă neglijenţă. Ele ştiau că nu au dreptul să analizeze temeinicia hotărârilor de apel şi de recurs, iar interpretările pe care au încercat să le dea cu privire al această posibilitate nu îşi aveau temei nici în legislaţie, nici în jurisprudenţă sau doctrina de specialitate- din acest motiv opinia minoritară reţine că această culpă este una nescuzabilă. Cu toate acestea, au pronunţat o soluţie care a produs o consecinţă ireparabilă, în sensul că a fost pus în libertate un infractor deja condamnat”, se arată în opinia separată.
Judecătoarele Veronica Cîrstoiu, Dumitriţa Piciarcă şi Liliana Bădescu, de la Curtea de Apel Bucureşti, au fost cercetate de procurorii anticorupţie pentru abuz în serviciu în legătură cu modul în care au decis anularea unor decizii anterioare ale instanţelor prin care Dinel Staicu, a fost condamnat la şapte ani de închisoare cu executare în dosarul fraudării Băncii Internaţionale a Religiilor (BIR).
Dinel Staicu fusese deferit justiţiei de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În urma hotărârii din 22 februarie 2012, prin care Curtea de Apel Bucureşti a anulat condamnarea la şapte ani de închisoare primită de Dinel Staicu, judecat pentru complicitate la abuz în serviciu, precum şi mandatul de executare a pedepsei inculpatului, cele trei judecătoare au fost puse sub acuzare.
În final, DNA a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei judecătoare, care, în paralel, erau verificate disciplinar de către CSM.
Cele trei judecătoare din completul Curţii de Apel Bucureşti care au anulat sentinţa lui Dinel Staicu şi-au motivat decizia prin aceea că în cazul acestuia a existat o dublare a procedurilor judiciare, totul începând de la înregistrarea a două sesizări cu acelaşi obiect la Inspectoratul General al Poliţiei Române-Bucureşti şi Inspectoratul Poliţiei Judeţene (IPJ) Dolj, însă Direcţia Naţională Anticorupţie ar fi putut evita.
Instanţa preciza că dacă s-ar fi avut în vedere adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie-Serviciul Teritorial Craiova care a trimis la DNA-Structura Centrală un referat cu propunere de declinare şi de neîncepere a urmăririi penale, în dosarul 56/P/2006, finalizat cu decizia penală 292/11 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova – Secţia penală, s-ar fi evitat cercetări sau urmăriri penale paralele.
În opinia celor trei judecătoare de la Curtea de Apel Bucureşti, după ce se pronunţă o hotărâre definitivă, iar ulterior se face o nouă judecată pentru aceeaşi faptă, chiar sub o altă încadrare juridică, şi se pronunţă o nouă hotărâre definitivă, se impune desfiinţarea celei de a doua hotărâri definitive dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
„În cauza de faţă este evident că nu s-a procedat aşa. Astfel, s-a ajuns ca, în urma unor disjungeri şi declinării, fapte care în substanţa lor sunt aceleaşi, acestea să fie cercetate în mai multe proceduri, neavând importanţă că în fiecare procedură s-au dat faptelor încadrări juridice diferite”, au notat judecătoarele în motivarea deciziei.
Curtea de Apel Bucureşti îl condamnase definitiv, în 4 aprilie 2011, pe Dinel Staicu la şapte ani de închisoare cu executare în dosarul fraudării Băncii Internaţionale a Religiilor, instanţa reducând cu cinci ani pedeapsa primită de acesta la Tribunalul Capitalei.
Omul de afaceri, care îşi schimbase numele în Dinel Nuţu, a fost atunci de negăsit, astfel că instanţa de executare a pedepsei l-a dat în urmărire naţională pe vechiul nume.
Noul nume al lui Dinel Staicu a devenit legal de la 1 aprilie 2011, când omul de afaceri şi-a ridicat noua carte de identitate, însă autorităţile au fost informate de această schimbare în 6 aprilie 2011, după ce, la cererea jurnaliştilor, au cerut informaţii de la Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date.
Astfel, în 7 aprilie 2011, Dinel Nuţu a fost dat în urmărire internaţională, pe numele lui fiind emis un mandat european de arestare.
Dinel Nuţu a fost prins în 19 aprilie 2011, în localitatea Mako din Ungaria, ulterior fiind adus în ţară şi încarcerat la Penitenciarul Rahova.
Acesta a atacat decizia din 4 aprilie 2011 cu o contestaţie în anulare. Astfel, în 22 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a decis încetarea procesului penal pornit împotriva lui Dinel Nuţu, anularea mandatului de executare a pedepsei emis pe numele acestuia şi a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului, întrucât există autoritate de lucru judecat, în sensul că o altă instanţă s-a pronunţat pe acuzaţiile aduse acestuia.
Dinel Nuţu a revenit, din luna aprilie 2013, la numele de Staicu, după ce în martie 2011 îşi luase numele soţiei, fapt ce l-a ajutat să plece din ţară.
Dinel Staicu este judecat şi în dosarul privind prejudicierea Transgaz Mediaş, fiind acuzat, alături de alte persoane, de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
