Organizaţia Salvaţi Copiii România atrage public atenţia asupra finanţării deficitare a sistemului educaţional, care, deşi reprezintă fundamentul unei societăţi sănătoase, nu beneficiază de un buget suficient, de minim 6% din PIB, conform Legea Educaţiei Naţionale. Chiar dacă legea spune că din anul 2012 ministerul de resort va primi 6% din PIB, Educaţiei i-a fost direcţionat doar 2%.
“Alocarea fondurilor necesare constituie o componentă indispensabilă a reuşitei reformei educaţionale în România, a cărei complexitate impune un buget superior anilor precendenţi. Procentul de minim 6% va permite implementarea conceptului de educaţie incluzivă şi de calitate pentru toţi copiii şi tinerii din România. Renunţarea la această reglementare necesară, în contextul actual al unui nivel scăzut al calităţii educaţiei şi al extinderii învăţământului general obligatoriu va cauza disfuncţionalităţi inevitabile şi o amânare nepermisă, pentru alţi câţiva ani, a modernizării educaţiei în România”, a declarat George Roman, Director Programe, Organizaţia Salvaţi Copiii.
Proteste la Ministerul Educaţiei
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ a organizat marţi un protest şi cere ministerului de resort respectarea prevederilor Legii educaţiei naţionale, prin care educaţia ar trebui să primească 6% din PIB, începând cu data de 1 ianuarie 2012. F.S.L.I. solicită, de asemenea, deblocarea posturilor din unităţile de învăţământ, ţinând cont de lipsa acută de personal.
Încă din anul 2008, prin semnarea Pactului Naţional pentru Educaţie, lideri ai partidelor parlamentare, Academia Română şi reprezentanţi ai societăţii civile, interesaţi de bunul mers al educaţiei şi cercetării în România, şi-au exprimat în mod direct angajamentul pentru alocarea a 6% din PIB pentru educaţie.
Importanţa transpunerii prevederilor Legii Educaţiei Naţionale în planul alocărilor financiare a fost recunoscută şi de Guvernul României. Astfel, în Programul Naţional de Reformă (2011 – 2013), aprobat în primăvara acestui an, se prevede: „Pentru a moderniza sistemul educaţional românesc, în scopul adaptării la cerinţele actuale ale societăţii cunoaşterii şi la creşterea economică inteligentă şi favorabilă incluziunii, Guvernul României a promovat Legea Educaţiei Naţionale (…) S-a acordat o atenţie deosebită tendinţelor legislative recente în domeniul educaţiei, legislaţia reprezentând o parte obligatorie, dar nu şi suficientă a soluţiei necesare pentru modernizarea sistemului naţional de educaţie. Demersul legislativ trebuie urmat de acţiuni administrative şi alocări financiare corespunzătoare”.
România este una dintre cele 191 de ţări care şi-au asumat atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, în septembrie 2000 şi, prin urmare, este responsabilă ca Obiectivul de Dezvoltare nr. 2 care prevede ca „până în 2015, copiii de pretutindeni, indiferent că sunt fete sau băieţi, vor putea să încheie un ciclu primar complet de studii” să fie atins şi în ţara noastră. De asemenea, România este semnatară şi a obiectivelor Educaţiei pentru Toţi, reafirmate la Dakar, în anul 2000. Acestea completează Obiectivul de Dezvoltare nr.2, afirmând necesitatea de a asigura accesul tuturor copiilor la educaţie de bază, obligatorie, completă, gratuită şi de calitate.
Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului atrăgea atenţia, în anul 2009, că educaţia gratuită din România ascunde o serie de costuri indirecte suportate de părinţi şi cerea Guvernului să adopte măsuri pentru ca învăţământul obligatoriu să fie cu adevărat gratuit pentru toţi copiii, prin eliminarea „costurilor ascunse”, inclusiv alocarea unor fonduri suficiente.
Educaţia în cifre
• În anul şcolar 2008/2009, 80.850 de copii au părăsit sistemul de educaţie (prin abandon şcolar sau netrecere din ciclul gimnazial spre liceu/învăţământ profesional).
• În anul 2010, 362.062 de copii nu erau cuprinşi în sistemul de învăţământ (preşcolar, primar, gimnazial, liceal sau profesional), deşi aveau vârsta corespunzătoare (3-17 ani împliniţi).
• În România, în 2009, procentul elevilor de 15 ani cu performanţe slabe la citit era de 40,4 %. Performanţe slabe la citit înseamnă nivelul 1 sau mai puţin din 5 niveluri posibile. La nivelul Uniunii Europene, media este de 19,6%, ţinta europeană fiind scăderea la o medie sub 15%. Romania nu a atins această ţintă, obţinând doar o îmbunătăţire nesemnificativă din punct de vedere statistic, în condiţiile în care, în 2000, procentul era de 41,3%. La matematică, procentul celor cu performanţe slabe era, în România, în 2009, de 47%, media UE fiind de 22.2%.
• România este statul care alocă cea mai mică sumă per elev din toată Uniunea Europeană: costul anual global per elev/student în România a fost de 1,5 mii Euro în 2006, an în care media europeană se situa la 5,7 mii Euro. Aşadar, valoarea înregistrată în ţara noastră este mai mică decât cea din Bulgaria (2,1 mii), aflându-se la o distanţă considerabilă faţă de ţări precum Franţa (6,7 mii), Spania (7,1 mii), Belgia (7,5 mii), Danemarca (8,3 mii) ori Luxemburg (14 mii) .
• Cheltuielile publice pentru învăţământ ca procent din PIB au scăzut considerabil, de la 5,5% în 2007 şi chiar 6% în 2008, ajungând la 4,2% în 2009 (valori mai mici chiar şi decât cea din 2006) .
