Anul francofoniei, inceput la sfarsitul Festivalului Enescu, continua cu doua spectacole de balet.
“La Cite Radieuse” (“Orasul Luminos”?) de Frederic Flamand, un coregraf faimos in lume, a carui trecere de la Charleroi (Ballet Royal de Wallonie) la Ballet National de Marseille a fost un scop al editiei din 2004 a Bienalei Dansului de la Lyon, s-a reprezentat sambata seara pe scena mare a Teatrului National din Bucuresti. Flamand si-a conceput spectacolul intr-o viziune globala: lumina, miscare corporala, muzica, decor miscator de false oglinzi din tesatura subtire de otel, in mijlocul carora, ca nucleu sau pretext, evolueaza dansatori performanti-performeri, intr-o inalta impletire a gimnasticii cu dansul, pentru a exprima tocmai modul in care omul se pierde si se regaseste in orasul post-modern, “la cite radieuse”, cel visat de Le Corbusier. A fost o demonstratie de virtuozitati intr-ale dansului, luminii, care s-a impus ca personaj-dirijor al multor momente, scenografiei. Dansatorii sunt prinsi uneori in capcana plaselor de metal-oglinzi, lumina (light-design-ul) face uneori ca miscarile lor sa se proiecteze pe acesti pereti-ecrane, multiplicand efectele. In spatele tuturor acestor imagini se simte ideea creatorului baletului despre orasul-furnicar de altadata, devenit azi oras global. O obsesie care i-a urmarit si pe alti artisti, plasticieni, arhitecti, in ultimele decenii. O idee despre orasul ca lume sau lumea ca oras care revine in creatia lui Frederic Flamand, cel putin in “Metapolis”. Obsesiile lumii de azi, tineretea, frumusetea, bogatia, apar si ele transcrise pe ecranele-oglinzi, cu o anume ironie.
Asta-seara: compania marocana de balet Nawal Benabdallah.
