Politica politicianista risca sa scoata Romania din Europa. Dar lovitura nu-i este aplicata doar acestei Romanii care parca nu se mai trezeste nici dupa doua decenii de la caderea comunismului din cosmarul totalitar, ci celei ce va sa vina. Din motive obscure, ce tin de scopuri politice triviale, prim-ministrul tine sa asume raspunderea Guvernului pe o asa-zisa reforma a educatiei. Ambitii personale si calcule politice inguste – care reflecta mai mult "presiunea" exercitata de lectura stramba a sondajelor de opinie, interesele unor candidati la prezidentiale si luptele din coalitia de guvernare – risca sa transforme problema cruciala a educatiei intr-o ocazie ratata. si, in locul unei consultari democratice, la care sa poata participa toti cei interesati si afectati de aceasta obsedanta reforma, politicienii au preferat jocul politicianist al unei imposibile negocieri.
Nu numai ca educatia devine prizoniera intereselor politice pe termen scurt, dar abordarea electoralista a problemei nu tine cont nici de contextul politic, nici de criza economica si nici macar de situatia critica a invatamantului romanesc.
Caci Romania este la capitolul educatie codasa Europei. O trista evidenta: cu ocazia inceperii anului scolar, cotidianul economic francez La Tribune publica, in editia sa din 3 septembrie, un articol consacrat costurilor scolaritatii in Franta si Europa. Or, conform datelor existente Romania, cu 1.500 de euro pe an pentru un elev, se afla pe ultimul loc intre cele 27 de state europene. Or, cand media europeana este de 7.700 de euro pe an, cand Franta cheltuieste 6.700 de euro, iar Luxemburg ajunge la 14.000 de euro, ce asteapta politicienii romani de la educatie? Ce fel de reforma se poate face in conditiile subfinantarii cronice a educatiei in Romania? Cu acest nivel de finantare invatamantul romanesc nu poate decat supravietui.
Ideea centrala, dar trecuta sub tacere, in jurul careia s-a dat "batalia pe educatie", pleaca de la discreta filosofie a Raportului comisiei de la Cotroceni, care viza punerea invatamantului in concordanta cu cerintele pietei. O abordare cu evidente conotatii ideologice. Despre ce piata e vorba? Altfel spus, in favoarea cui se doreste sa fie orientata educatia?
Punerea educatiei in corelatie cu piata, mai ales acum, cand criza economica dovedeste incoerentele teoriilor economice, nu este chiar atat de nevinovata pe cat pare. Pana la studiile la care voi face referire in continuare, piata era considerata o forma de manifestare specific umana. Doar ca un studiu realizat de cercetatori de la Centrul National pentru Cercetare si stiinta din Franta si de la Universitatea Tilburg din Olanda a demonstrat existenta unui mecanism de tip cerere si oferta prin care se ajunge la un "pret echitabil" intr-o comunitate de maimute verzi.
Deja un astfel de comportament fusese identificat si la macaci. In aceste comunitati de maimute, toaletarea functioneaza intr-un fel de "piata biologica guvernata de legea cererii si a ofertei". Acest serviciu are si la primate, ca si la oameni, aceleasi caracteristici: functioneaza ca o marfa. Caci toaletajul este o moneda de schimb: se realizeaza doar daca exista contrapartida.
Ce este deci piata la care unii viseaza sa anexeze educatia in Romania? Caci daca invatamantul nu poate fi rupt de societatea reala si de nevoile acesteia, nu poate insa deveni nici o simpla anexa a unui simplu instrument de realizare a schimbului, piata. In Franta, tara in care educatia beneficiaza de ceva mai multa apreciere din partea politicienilor, o asemenea incercare a mobilizat in 2008-2009 intreaga comunitate profesionala. si guvernul a facut pasul inapoi. Era una dintre promisiunile pe care candidatul Sarkozy le facuse in 2007, dar care nu mai putea fi aplicata in contextul crizei economice.
In Romania insa, cu o perseverenta demna de cauze mai bune, "reforma" invatamantului se face impotriva curentului. Iar momentul a fost o buna ocazie pentru ca populismul, cu clasicele sale nuante antiintelectualiste, sa se manifeste inca o data. Din nou, alaturi de alte categorii – vezi cazul magistratilor –, profesorii au fost pusi la zid. Dar reforma nu se poate face impotriva celor ce ar trebui sa fie cei ce o aplica. Tocmai de aceea si aceasta noua reforma a educatiei va fi inca o ocazie ratata. A cata?
