Muzeul Național al Țăranului Român vă invită în perioada 16 octombrie-9 noiembrie 2014 să descoperiți, dincolo de Maramureșul fotografiilor sau al documentarelor TV, care vorbesc despre imaginea idilică a unui spațiu tradițional autentic, chipurile-biografii ale unor oameni ai locului. Vernisajul expoziției ”Spiritul Săpânței”, un proiect intercultural inițiat de artiștii israelieni Haim Maor și Nora Stanciu, avându-l ca invitat pe Dumitru Pop Tincu, sculptorul țăran al crucilor din Cimitirul Vesel, are loc astăzi la ora 18.00. În deschidere va concerta grupul Iza.
Expoziția ”Spiritul Săpânței” (al cărei curator este Lila Passima) filtrează ca într-un jurnal vizual subiectiv povești pictate, sculptate, cusute sau înregistrate, într-o formulă totodată postmodernă și melancolică, surprinzând cu vitalitate și expresivitate un întreg imaginar al cotidianului țărănesc al locului.
Chipurile lui Haim
Pictura lui Haim Maor este una foarte directă, construită printr-o privire particulară, care uneori pare că face trimiteri la conturul sintetic al desenului cu care iconarii încep pictura pe sticlă, dar și la reciclări ale desenelor flamande, impresioniste, de bandă desenată contemporană sau ale unui realism poetizat. Chipurile țăranilor pictate de Haim devin imagini iconice ale satului maramureșean contemporan într-o reciclare postmodernă care surprinde sintetic elemente de culoare locală, umor, atmosferă țărănească, dar și recuperarea unui stil frust, naiv, local, aglutinat cu intervenții personale care țin de un instrumentar specific artei contemporane. Țăranii lui Haim sunt desenați fotografic, chiar dacă instrumentele de lucru sunt cele clasice: creion, pastel, culori de apă.
Melancolia și dorurile Norei
Că Spiritul Săpânței este puternic și viu o demonstrează din plin chiar picturile Norei Stanciu.
Nora pictează cu sufletul. Așa cum țăranii pictau pe vremuri icoanele. Întoarcerea la autoportret a Norei ne este dezvăluită printr-o serie de treceri delicat construite, de la expresivitatea frustă și frumusețea decorației viu colorate de pe ia maramureșeană, a farfuriilor și a ștergarelor de culme din casele țărancilor, la delicatețea aristocratică a broderiei de la oraș și a parfumului interioarelor de casă veche, ipostaziate în atmosfera naturilor statice. Picturală, poetică, melancolică după ingenuitatea și frumusețea lumii țărănești cu care intră în dialog ușor și necondiționat, lumea Norei primește din locurile de unde a plecat forță și sensibilitate pentru a construi armătura lumii noi în care locuiește.
Spiritul Săpânței
Lumea maramureșeană a lui Dumitru Tincu, continuatorul lui Ioan Stan Pătraș, cel ce a făcut din Săpânța un sat viu în moarte, descrie cu vitalitate și același simț al umorului și spirit ludic, momente esențiale ale vieții noastre, așa cum sunt dragostea și căsătoria, maternitatea, muzica, jocul, munca și, nu în ultimul rând, atât de exploatata trecere a morții. Poeme scurte în imagine și tablouri naive prin excelență, însoțite de texte la fel de pline de umor și de vitalitate, scenele lui Dumitru Tincu construiesc același peisaj viu ca și cel al crucilor din Cimitirul Vesel, cu o scenografie naivă, dar puternic afirmată în cadrele unei priviri contemporane ale meșteșugului. El poate fi sigur că are toate elementele prin care lasă celor care îi urmează și nouă, privitorilor și degustătorilor de artă tradițională, un întreg dicționar în imagini pictate și sculptate prin care Spiritul Săpânței să dăinuiască.
