Republica Ceha preda stafeta europeana si s-ar zice ca la Praga toata lumea respira usurata. Echipa politica ce a condus timp de o jumatate de an destinele Uniunii Europene a fost si lipsita de experienta, dar si ghinionista. Prelua stafeta chiar in momentul cand se declara criza economica europeana si mondiala. Dar acest context international dificil nu parea sa o impresioneze prea mult, cum era paralizata de una din acele crize interne al caror secret il detin toate noile democratii est-europene: adica batalia pentru putere dusa in ringul national, unde toate loviturile sub centura sunt admise. Asa se face ca, pe la mijlocul mandatului guvernamental, fostul premier liberal Topolanek a fost debarcat, fapt fara precedent in istoria Uniunii. Nu s-a inteles nici pana astazi de ce era urgent sa vina in fruntea guvernului ceh si mai stersul functionar Jan Fisher.
N-au inteles mare lucru nici cehii, ba chiar s-au infuriat, daca e sa ne amintim ca noua echipa era huiduita si i se aruncau oua stricate la un miting electoral surprins de camerele televiziunii. Nici cehii, nici restul europenilor nu au inteles urticaria antieuropeana ce l-a contaminat in tot acest timp pe presedintele Vaclav Klaus, care nici macar steagul UE nu l-a tolerat deasupra castelului. Bunul-simt l-ar fi obligat pe el sa-si fi dat demisia, cel putin in momentul in care Parlamentul a adoptat textul Tratatului de la Lisabona. Sigur, presedintele are tot dreptul sa creada ca acest tratat este o "eroare tragica"; dupa cum si fostul sau prim-ministru poate considera ca strategia lui Obama, de a injecta fonduri proaspete pentru depasirea crizei, este un "drum spre infern". Partea proasta e ca fostii tovarasi, deveniti mai liberali decat liberalii din restul lumii, sunt nu doar minoritari in Europa de astazi, dar chiar si depasiti.
E ceva tragic si ridicol sa vezi cat de doctrinari se arata niste oameni politici de mica anvergura, defazati cu cel putin o generatie. Care nu doresc nici interventionism din partea statului, adica nici milioanele ce totusi au salvat banci si uzine, nici centralizarea initiativelor la nivelul Uniunii. Aceasta nostalgie dupa capitalismul de dinaintea caderii zidului berlinez, combinata cu nationalismul latent, este in totala contradictie cu ceea ce isi propune Uniunea Europeana sa devina (chiar daca birocratia sau ezitarile ei politice sunt criticabile).
Iar acum urmeaza suedezii. Vom avea o Uniune condusa cu o rigoare nordica. Se spune ca premierul Fredrik Reinfeldt este un om de stat solid, competent si popular, precis si atent la detalii. Asa sa fie! Cei de la Stockholm se asteapta la un nou varf al crizei financiare si la o agravare a situatiei sociale, cu un somaj ce risca sa creasca in toate tarile membre, fie ca fac sau nu parte din zona euro. Ei vor ataca actuala criza financiara cu initiative in sectorul somajului, dar si prin relansarea complexului dosar al incalzirii climei.
Toata lumea spera ca in decembrie va putea fi semnat la Copenhaga un acord international care sa inlocuiasca Protocolul de la Kyoto, ce expira in 2012, si care a fost prima tentativa internationala majora de a reduce volumul de gaz carbonic degajat in atmosfera terestra. Bush nici nu se uitase la acel protocol. Obama isi indeamna parlamentarii sa ia problema in serios si sa compuna noi legi care ar putea reduce poluarea. Problema e simpla si complexa. Principalii poluatori ai planetei sunt tocmai statele cele mai productive. Vor trebui si sa-si reduca productia si sa investeasca masiv in noile tehnologii mai putin poluante. Or, orice decizie majora in acest domeniu are repercusiuni economice imediate, urmate de instabilitate politica. Premierul suedez pare decis sa grabeasca lucrurile. Suedezii vad deja mai bine decat altii ca straturile de gheata din Groenlanda se topesc in ritm vertiginos, o data cu cele din Antarctica. Nordicii au o sensibilitate ecologica autentica.
S-ar putea sa avem si alte surprize sub aceasta presedintie suedeza, discreta, dar eficienta. Noi masuri impotriva criminalitatii internationale, noi reglementari in privinta imigratiei si a azilului, continuarea negocierilor de aderare cu Croatia, dar si cu Turcia (in cazul acesteia din urma, chiar cu riscul unor dezacorduri cu Germania si cu Franta). Suedia va prezida circa 3.000 de reuniuni internationale. Iar daca si irlandezii voteaza de asta data noul tratat, Europa va incepe sa fie entitatea spre care tinde.
