Nelson Mandela a lansat o nouă carte, anunţă site-ul publicatei Washington Post. Volumul subţire, cu coperţi negre şi scrisă într-un stil încordat, aduce puţin a Biblie sau a carte de rugăciuni.
Comparaţia cu Biblia se potriveşte deoarece editorii cărţii „Nelson Mandela By Himself” au verificat şi ales peste 2.000 de citate ale autorului cu un zel aproape religios pentru că au vrut să se asigure că lumea percepe corect mesajul luptătorului anti-segregare rasială.
Cartea a fost publicată luni, 27 iunie – cu câteva zile după ce prima doamna a Americii, Michelle Obama, a primit o copie semnata de însuşi Mandela, atunci când s-au întâlnit în cadrul unei vizite a acesteia în Africa de Sud.
Editorii Sello Hatang şi Sahm Venter lucrează pentru fundaţia lui Mandela care se ocupă de acte de caritate şi dezvoltarea muncii. Hatang şi Venter spun că Fundaţia Nelson Mandela primeşte sute de cereri de la cercetători şi de la alte persoane care le cer să confirme exactitatea citatelor lui Mandela.
Într-un interviu publicat luni, Venter spune că citatele despre care se cer cel mai des clarificări se afla printre cele strânse în această carte, împreună cu altele prin intermediul cărora, spera ea, imaginea lui Mandela se va umaniza şi mai mult. Şi, în plus, ” trebuie să strângi toate citatele prin intermediul cărora el este recunoscut de oameni”.
Editorii au consultat discursuri, note, conversaţii inregistrate şi alte materiale, până acum nepublicate, ca să se documenteze pentru carte. În introducere, Hatang şi Venter scriu: „Putem cu toţii să-i facem o onoare lui Nelson Mandela prin citarea lui corectă şi precisă”.
Guvernul, care simpatiza segregarea rasială, a declarat, cândva, că citarea lui Nelson Mandela era ilegală. Astăzi, Nelson Mandela este printe cei mai citati oameni din lume, conform celor doi editori. Totuşi, ei atrag atenţia că se întâmplă adesea ca acesta să fie citat în mod greşit.
Pentru o carte pe care este foarte uşor să o porţi în buzunar, „Nelson Mandela By Himself” are un cuprins intimidant. Conţine 317 capitole care abordează teme de la responsabilitate la Zionism. „Închisoarea” este împărţită în încă 26 de titluri, unul care se referă la cei 27 de ani în care Mandela a fost încarcerat, cu meditaţiile sale despre eliberare, oameni care îl vizitau şi chiar o contemplaţie despre evadare.
Victoria este găsită între răzbunare – „A trebuit să refuzăm că lungul nostru sacrificiu să ne împietrească inimile” – şi violenta – ” Furia şi violenţa nu pot construi o naţiune”.
„Ne străduim să reuşim într-o maniera care îi va asigura pe toţi oamenii noştri, albi sau de culoare, că vor ieşi învingători.”, spune Mandela într-un discurs ţinut în 1990 la Parlamentul European. Acesta este unul dintre citatele sale pe tema victoriei, care se regăsesc în carte.
Hatang a declarat că citatul său preferat este unul în care Mandela vorbeşte despre liniştea şi singurătea din închisoare: „cât de preţioase sunt cuvintele preţioase şi cum discursul influenţeaza vieţile unor oameni care trăiesc sau mor”. Editorul mai adaugă faptul că „Mandela ne-a invăţat că trebuie să gândim înainte să spunem ceva. Putem să dăm viaţă prin cuvintele pe care le rostim”.
Ideea centrală a cărţii care evidenţiaza ideea de înălţare şi învăţare, îi poate determina pe unii să construiască paralele între această operă şi cartea roşie a lui Mao. Totuşi, în cartea lui Mandela se dezvăluie şi momentele în care acesta îşi pune sub semnul întrebării alegerile. „M-am întrebat des dacă o persoană are justificare atunci când îşi neglijează familia ca să lupte pentru interesele altora”.
Tot în carte sunt prezente şi fragmente din umorul auto-ironic al lui Mandela. „Ca să subliniez faptul că sunt fiinţă umană, la fel de supus greşelii ca toata lumea, lăsaţi-mă să recunosc că acoladele (n.r.- se referă la semnele de citare) mă flatează”.
Citatele sunt aranjate cronologic în interiorul fiecărei categorii, permiţând cititorilor să-şi dea seama cum idelile lui Mandela s-au dezvoltat de-a lungul timpului – sau, în unele cazuri, cum au evoluat împreună cu loialitatea lui faţă de regimurile din Cuba şi Libia pe care le-a susţinut în cadrul Congresului Naţional African, în timpul luptelor anti-segregare. Primele sale observaţii asupra problemelor din Africa, în timpul regimului imperial, au evoluat în ultima vreme, acuzând conducătorii de tiranism.
Referitor la SIDA, o boală care a devastat Africa de Sud, Mandela devine din ce în ce mai stereotipic, pe măsura ce problema devine mai stringentă.
Iată ce spunea în 1992: „Multora dintre noi ne este greu să vorbim despre sex cu copii noştri, dar adevărul este că, dacă nu îi îndrumăm pe tineri spre regulile unui sex protejat, s-ar putea să cadă în plasa unei boli ucigaşe.”
În 1998 Nelson Mandela a declarat, simplu: ” Fiul meu a murit de SIDA”.
