În primul rând, esențialul: în nicio țară democratică avansată instituția netransparentă și para-constituțională, care la noi e CSAT, nu face legea peste Curtea Constituțională, supremul organ nu doar de interpretare a legii, ci și de cenzură a ei, de judicial review. Nici nu are sens să cunoști detaliile unei situații, oricare ar fi ele, așa ceva nu e posibil, și faptul că asta e ce pare să se fi întâmplat la București, că din CSAT se dau Guvernului indicații ce legi sau ordonanțe să dea, sună prost. Mai ales că e un guvern bunicel, tocmai a făcut transparente execuțiile bugetare pentru prima dată în istorie, chiar dacă încă în formă incompletă. Dacă, după ce Curtea Constituțională, organul suprem al statului de drept civil, dă o recomandare fermă, se adună niște oameni din zona militară și golesc de substanță acea recomandare, atunci democrația românească are o problemă. O problemă mai mare decât corupția.
Mai departe însă, în detalii. Că detaliile contează.
Amenințarea teroristă e reală, cineva trebuie să asculte telefoane, cartelele pre-pay sunt folosite frecvent de grupuri infracționale și nu e nici o nenorocire dacă îți dai buletinul când cumperi una, și așa mai departe. De asemenea, cineva trebuie să se uite de unde vin banii, că și mafia italiană și Putin își pot cumpăra moderator TV sau organe întregi de presă la noi, pe alese. Și e adevărat că SRI chiar a făcut o treabă bună în anticorupție, cu agenți acoperiți, nu doar cu interceptări, pentru că justiția era coruptă, să nu ne amăgim, asta a fost anticorupția lui Băsescu, sprijinită pe SRI, că altceva nu avea.
Dar s-a ajuns la prea mult SRI, un exces de servicii secrete în general care se bagă peste guvernul civil sub pretextul amenințărilor, deși oricum i-a umplut de oameni puși de ei, și peste justiție. Or, gata, trebuie să înceapă și normalitatea de undeva, Curtea Constituțională nu a făcut decât să ne aducă la normal și pe fond decizia ei trebuie respectată, chestiile tehnice trebuiau demult reglate, și ar fi fost dacă unii nu voiau să eternizeze provizoratul că îi făcea pe ei mari. Lucian Davidescu are dreptate aici, că nu se poate, oricare ar fi amenințarea, să avem mai mulți oameni care lucrează la SRI și să le dăm mai multe fonduri decât oricare din aliații noștri, că sumele vehiculate (neglijent, după părerea mea) despre costul echipamentelor de ascultare sunt mai mari decât salariile tăiate de Băsescu. Noi nu trebuie să organizăm ascultările în alt fel decât în țările democratice, adică fără servicii când nu sunt de siguranță națională, iar în acțiunea penală serviciile nu au ce căuta deloc. Nu cred că mă bănuiește nimeni că vreau să scape Truică sau Udrea, că ani de zile numai eu am scris despre ei, dar să separăm SRI de viața noastră publică mai repede și mai clar, să fie un serviciu mai mic și mai focusat, să nu mai filmeze socie-tatea civilă pe la demonstrații și să umfle unguri, ci să se țină de teroriști și traficanți. Avem poliție și jandarmerie pentru restul. Iar chestiile tehnice trebuiau rezolvate în comisii tehnice, nu la televizor.
Serviciile multe și mari, combinate cu societate civilă mică, din care jumătate e un fel de cor pentru SRI, nu pot fi rețeta democrației românești. De acord, cei fugăriți de DNA au și ei corul lor anti-SRI, vezi cuplul Udrea-Cristoiu. Dar îi ia cineva în serios? În vreme ce o mobilizare de oameni așa-ziși civili care țipă la Curtea Constituțională că e periculoasă. Curtea Constituțională a făcut ce trebuie – altfel nimeni nu schimba vreodată ceea ce pe fond era imoral, cum am mai spus, adică să-l asculte SRI zece ani pe un consultant politic israelian sub pretext de siguranță națională și când nu mai are clienți prezidențiabili interesanți să îl dea pe mâna DNA pentru corupție. Nu e normal ca SRI să știe totul despre principalii candidați prezidențiali, chit că nu erau favoriții mei candidații aceia. Serviciile nu trebuie să controleze politica. Parlamentul e prea slab să înceapă un control al SRI sau o reformă a CSAT, și a început Curtea Constituțională? Foarte bine. Și la Chișinău tot CC – a lor – văd că salvează situația, și foarte bine face, de asta în istoria democrațiilor primele două instituții care au reușit să constrângă majoritățile politice sau liderii care o iau razna au fost CC și băncile centrale. Chiar cu trasul-împinsul din 2012 după suspendarea lui Băsescu, CC rămâne vectorul principal de normalitate și stabilitate. Nu spun să nu discutăm deciziile lor, că discuția e sănătoasă, dar revin la mai vechea mea cerere de a trata politic corect justiția, nu e admisibil corupții să cumpere spațiu la TV, de unde să-i înjure pe judecători, și la fel de inadecvat este dacă nu ne place o decizie a CCR să-i tratăm pe judecătorii ei de inepți, inconștienți, agenți KGB și alte asemenea. Oricine o face.
Finalmente, cum eu am prins ziua când a fost exclus din -PNȚ-cd creatorul CNSAS și al legii deconspirării Securității, Ticu Dumitrescu, de un birou politic în care o majoritate fuseseră informatori ai Securității, știu dintr-o tristă și veche experiență că organizațiile, partide sau societate civilă, au fost sistematic distruse prin infiltrare de servicii, mai ales SRI. Pretenția ca tot felul de proiecte infiltrate, când nu create de-a dreptul de oficine de informații, ca evantaiul de partide creat la precedentele alegeri ca să camufleze PDL în ARD, să fie recuperate acum în vreun nou partid al societății civile e ridicolă. Nu mă ocup de construit partide, ci doar de cenzura lor, dar ce vreau să văd în alternative la clasa politică nu sunt traseiștii sau profesioniștii cafenelelor politice, care vor funcții sau locuri pe liste de la oricine le dă, ci oameni autonomi, cu un profil de activiști comunitari clari, precum cei din categoria „Implicare civică“ de la premiile România Curată. Când mă apucă deprimarea, îmi reamintesc că numărul lor a crescut de la un singur grup, cei care au luat partea lui Arafat în 2012, la atâtea grupuri că i-am pus pe toți în categoria „Colectiv“, deși erau din toată țara și fără nicio legătură între ei.
Serviciile secrete sunt indispensabile într-o democrație, de acord. Dar ele trebuie ținute sub control de o societate civilă și una politică neșantajabilă, veritabil autonomă. De asta fiți atenți la strigătele de unitate anti-PSD din unele părți ale presei electronice, prin coincidență aceleași care iau partea SRI necondiționat. Ce simplă ar fi lumea dacă tot ei ne-ar conduce și ONG-urile, și partidele, și tot. Lasă că ne descurcăm noi cu alegerile, cum ne-am descurcat și în 2004, și în 2014. Amestecul lor prescient, și atunci, și acum, e exact ce a minat victoriile noastre. Nu știu cum e cu interceptările, dar alegerile trebuie să fie fără SRI, au deja destui oameni la mâna lor la vârful politicii. Organizați-vă departe de servicii, mișcări noi, ca aici, sau oricare alte spații de încredere. După alegerile locale se va vedea ce grupuri comunitare au reușit să cucerească locuri în consilii, și atunci puteți purcede la viitoare construcții, mai mari. Cele două procese, controlul civil al serviciilor secrete și construcția civilă a unei alternative autonome față de servicii și invulnerabile față de DNA, trebuie să progreseze -simultan. Fără -panică. Nu alegerile câștigate ne-au lipsit nouă, ci substanța din spatele lor.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
