Politicienii joaca in campania pentru alegerile europene dupa o partitura electorala utilizata fara intrerupere si fara schimbari majore, atat la locale, cat si legislative, in toate scrutinurile. Cine a avut rabdare sa urmareasca oferta candidatilor pentru functia de parlamentar sau primar poate constata ca promisiunile privind asigurarea fondurilor pentru salarii, pensii si ajutoare sociale le aude astazi si din gura unor oameni care vor sa devina in 2009 parlamentari europeni pentru o perioada de patru ani. Toti oamenii politici participanti la cursa pentru Bruxelles incearca sa lase impresia ca au un program electoral diferit de celelalte campanii pentru alegeri, in conditiile in care folosesc acelasi mesaj populist oferit masei de cetateni din patru in patru ani: locuri de munca, salarii sigure, alocatii marite pentru copii, drumuri modernizate, medicamente compensate, fonduri pentru fermieri, locuinte pentru tineri.
S-a mers pana acolo incat unii lideri de partid au copiat la indigo, fara nici o retinere, sloganul folosit inclusiv la prezidentialele anterioare, spre dezaprobarea acelora care resimt din plin greutatile financiare prin inrautatirea nivelului de trai. Din acest motiv, prestatia unor candidati, care defileaza impreuna cu unii lideri de partid aflati, la randu-le, in lupta pentru Cotroceni, pare stearsa si lipsita de credibilitate, fiind dominata de improvizatii pline de gafe, precum este socanta urare a presedintelui, "Sa traiti bine!", auzita intr-o perioada de crestere a numarului celor disponibilizati din cauza recesiunii economice. In lipsa distinctiei si rafinamentului, actorii-cheie se intrec in declaratii pompoase, promitand lucruri imposibile unor oameni care habar nu au ce inseamna Parlament European, cine face parte din el sau ce misiune are un politician roman, platit cu bani grei din bani publici, o data ce a trecut de scrutinul programat peste zece zile.
Toti candidatii si sustinatorii lor din partid, unii dintre ei coborati de mult de pe afisul moralitatii, nu gasesc altceva de cuviinta decat sa intre in conflict cu adversarii, spre nemultumirea masei politice, asigurand astfel un front de lucru considerat propice pentru a deversa votul in directia dorita de conducatorii de la centru. Pana astazi, nu am vazut un politician care sa vina in fata oamenilor si sa spuna sincer de ce vrea sa ajunga la Bruxelles, ce proiecte are pentru a-i ajuta pe romanii carora le cerseste voturile acum si daca ar putea renunta la functie in situatia in care nu este multumit de prestatia avuta. Majoritatea spun ca vor face minuni daca devin europarlamentari, ca vor aduce fonduri financiare in Romania zi si noapte, ca viata concetatenilor se va schimba radical datorita efortului personal, in conditiile in care multi dintre candidatii pe care ii tot vedem defiland pe la serbarile mioritice habar nu au de politica europeana promovata la un asemenea nivel.
Asemenea pozitii nu fac decat sa mareasca doza de neincredere in interiorul masei electorale, care se va regasi in refuzul de a mai participa la un scrutin vazut de multi oameni fara perspective, atat timp cat mesajul politic nu se distanteaza de populismul traditional, prezent in toate campaniile de pana acum. Exista alegatori care nu mai cred in angajamente lipsite de realism. Au simtit mereu pe pielea lor faptul ca politicienii nu-si merita banii cata vreme uita sa se tina de cuvant imediat ce ies victoriosi de la urne. Au trecut de atatea ori prin astfel de experiente incat astazi le este greu sa-i auda vorbind, la concurenta, pe pesedisti, pedelisti sau liberali despre programe nationale si regionale a caror realizare este conditionata doar de alegerea oamenilor lui Boc, Geoana sau Antonescu pentru a reprezenta tara in Parlamentul European. si la alegerile locale, si la cele generale, s-a vorbit tot de bunastarea poporului – una dintre marile teme electorale, pusa la bataie si astazi –, insa rezultatele sunt departe de ce s-a promis.
Oamenii si-au dat votul de fiecare data nu pentru dispute sterile sau scandaluri fara numar, care au facut praf guvernarile, si nici pentru ca unii sa mearga in vacanta la Bruxelles, ci pentru ca au tras nadejde ca lucrurile se vor schimba in bine prin eliminarea prostiei si a celor care o conserva. Unde ne aflam astazi si ce s-a ales din tentativa de reformare a clasei politice se vede cu ochiul liber. Prin urmare, combatantii care se bat pe functii europene in aceste zile risca sa intre intr-un declin si mai mare daca o tin langa cu rafuielile personale pentru care vor sa fie si aplaudati. Pe agenda lor electorala nu figureaza, din pacate, decat incercarea de compromitere a adversarilor, chiar daca acestia nu au nici o legatura cu lista europarlamentarilor. Tinta principala nu o reprezinta dorinta de a-i convinge pe alegatori prin prezentarea unui program electoral clar si realist, fara populisme sau jocuri de culise, ci punerea intr-o lumina proasta a unui partid sau a unui lider important in ecuatia puterii, aflat chiar in aceeasi barca a guvernarii, riscand in acest mod sa creeze o stare de lehamite in randul populatiei.
In conditii de criza severa, cu un somaj in crestere si avand sindicatele in strada, vedem cum se arunca banii pe fereastra organizandu-se serbari campenesti si balciuri de pomina, adevarate dezmaturi cu invitati de renume, cu scopul de a manipula un electorat cocarjat de greutati si ingrijorat de gandul ca pe meterezele europene s-ar putea afla din nou politicieni fara calitati profesionale deosebite.
