Nu cred în lozinca „Spitale, nu catedrale”. Sunt unul dintre jurnaliștii care au scris de foarte multe ori critic la adresa Bisericii Ortodoxe Române, dar ideea că nu avem suficiente spitale moderne pentru că se construiesc prea multe biserici o consider exagerată. Ba, chiar de-a dreptul falsă.
Guvernul a alocat anul trecut pentru construirea și repararea lăcașurilor de cult circa 24 de milioane de euro, la care s-au adăugat cheltuieli cu salariile personalului clerical. În 2013, suma totală pe care statul român a decontat-o cultelor a fost de 70 de milioane de euro. „Cam 260 de milioane de lei sprijin pentru salarizarea personalului clerical şi 35 de milioane de lei pentru construcţia şi reparaţia lăcaşelor de cult“, declara acum doi ani, pentru „România liberă“, directorul Secretariatului de Stat pentru Culte, Florinel Frunză. Din acești bani, 80% au ajuns la BOR.
Chiar și mult blamatei Catedrale a Mântuirii Neamului i-au revenit anul trecut, de la bugetul de stat și de la cel al primăriilor din București, „doar” 12 milioane de euro, după un calcul realizat de Gândul.
Sumele par mari dacă le numărăm în televizoare, dar pentru statul român fondurile amintite reprezintă o cantitate infimă din bugetul său anual. Oricum, nu din cauza acestor bani nu se construiesc și nu se modernizează spitale în România.
Apoi, chiar și țările occidentale, mai laice și cu spitale mai bune, au găsit sisteme prin care cultele să fie finanțate. În Germania, o organizaţie religioasă recunoscută are dreptul de a colecta o taxă de 8 – 9% din impozitul pe venit al fiecărui membru al cultului, potrivit unei documentări realizate de colegul meu Petrică Răchită pentru România liberă. Taxa este colectată de stat, împreună cu restul impozitelor, în schimbul unui comision (3 – 5%). Oricare persoană poate solicita încetarea plăţii taxei, caz în care nu mai este considerat membru al cultului din care făcea parte. Desigur, sistemul german e mai onest față de cetățean și îi dă posibilitatea acestuia să aleagă, dar tot un ajutor de la contribuabil este.
În Spania, subvenţiile de stat pentru Biserica Romano-Catolică au fost înlocuite în 1979 cu o contribuţie din partea credincioşilor, care puteau alege să direcţioneze 10% din impozitul pe profit către culte. În 1987, acest procent a fost coborât la numai 0,52%, cu condiţia ca statul să compenseze diferenţa cu o subvenţie directă, în următorii trei ani. Dar ajutorul direct a continuat să fie acordat până în 2006, când, în urma unei noi înţelegeri cu Guvernul, procentul din impozitul pe venit a fost ridicat la 0,7%, în schimbul unei reduceri semnificative a subvenţiei directe. Biserica Ortodoxă din Grecia este finanţată în mare parte din fonduri publice. Statul asigură salarizarea şi pensiile preoţilor, precum şi formarea personalului de cult şi subvenţionează instituţiile administrative bisericești şi asistenţa religioasă în instituţiile publice. Abia după criza financiară care a lovit Grecia, Biserica a fost taxată cu 20% din veniturile brute.
Cu toate acestea, înțeleg furia unei părți a societății românești față de preoții ortodocși români și entuziasmul cu care a fost întâmpinată decizia inițială a Guvernului Cioloș de a nu mai acorda bani pentru construcția de biserici. Dar nemulțumirea în creștere manifestată în legătură cu fondurile pe care le primește BOR de la stat reprezintă doar partea vizibilă a acestui aisberg al frustrării populației față de o instituție religioasă care se comportă tot mai feudal, care afișează o bogăție ostentativă într-o țară care este pe primul loc în Uniunea Europeană la sărăcie și care manifestă o obsesie pentru construirea unei absurde și inutile Catedrale a Mântuirii Neamului, când oamenii străzii nu pot găsi adăpost iarna la biserici, după cum a scris România liberă la începutul acestui an, în articolul „Adăposturile groazei pentru oamenii străzii”
Când mitropolitul Ardealului Laurențiu Streza circulă cu un Mercedes de peste 100.000 de euro, când arhiepiscopul Tomisului IPS Teodosie, urmărit penal pentru corupție, se plimbă prin Constanța cu o mantie de împărat, când mitropolitul Olteniei IPS Irineu schimbă destinația unor fonduri europene după bunul plac, nu poți să se aștepte ca societatea să îi susțină și să îi înțeleagă. Iar când Patriarhul Daniel, în loc să afișeze smerenia cerută de credința pe care o reprezintă, iese în public cu declarații arogante precum cea făcută după incendiul de la Colectiv – „Nu învăţaţi dumneavoastră Biserica ce rol are ea. Învăţaţi mai bine credinţa ortodoxă. Să vină lumea la biserică, nu la club!” – trebuie să îi mulțumească lui Dumnezeu că protestele împotriva lui nu au degenerat.
Biserica pierde tot mai mult legătura cu oamenii, dar Patriarhul și cei din jurul lui pur și simplu nu înțeleg asta și se adâncesc în ruptura pe care chiar ei au provocat-o. De fapt, cred că nici nu prea le mai pasă, așa cum nu le mai pasă nici măcar de aceste versete cât se poate de clare din Evanghelia după Ioan, pe care ar trebui să le slujească cu sfințenie: „Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie".
