Administratorul societăţii care a concesionat de la Consiliul Judeţean Tulcea suprafaţa pe care s-a aflat lagărul din satul Periprava, Sorin Ovidiu Ros, a declarat că public încă de acum câţiva ani intenţia de a amenaja acolo un muzeu în memoria victimelor comunismului.
Acesta a precizat că intenţia se va concretiza în funcţie de descoperirile Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
”Am discutat cu rude ale persoanelor decedate în lagărul comunist, cu urmaşi ai foştilor lucrători ai penitenciarului, dar şi cu reprezentanţi ai Institutului, însă până în momentul de faţă nu avem scrisori, fotografii, obiecte personale sau copii ale planurilor fostei închisori care ar putea fi expuse într-un spaţiu de aici”, a afirmat reprezentantul firmei private, Sorin Ovidiu Ros, citat de Agerpres.
Acesta şi-a exprimat disponibilitatea pentru realizarea unui spaţiu muzeal, în parteneriat cu IICCMER, care a oferit deja copii ale unor scrisori semnate de foşti deţinuţi şi a menţionat că există posibilitatea ca viitorul loc expoziţional să prezinte şi înregistrări video.
Spaţiul muzeal în memoria victimelor lagărului comunist ar putea fi amenajat în fosta şcoală a copiilor foştilor angajaţi ai penitenciarului sau la Casa Roşie, punct de reper al zonei.
În cimitirul din satul Periprava, IICCMER a descoperit la începutul acestei săptămâni, lângă o cruce înaltă neinscripţionată, câteva schelete, unul dintre acestea având oasele de la picioare încrucişate şi legate cu sârmă, iar altul fiind mutilat.
Ulterior, IICCMER a depus plângere penală la Parchetul instanţei supreme împotriva fostului comandant al lagărului de la Periprava, Ioan Ficioru, pentru acuzaţia de genocid. Acesta, potrivit Institutului, a impus şi a întreţinut un regim de exterminare a deţinuţilor politici aflaţi în executarea pedepselor în colonia de muncă Periprava, în perioada 1958-1963, din cauza căruia 103 persoane, condamnate politic, şi-au pierdut viaţa.
”Aşa milă îmi era de ei, săracii! Şi flămânzi, şi cu lanţuri la picioare, treceau prin sat. Şi erau mulţi şi săracii nevinovaţi. Le lăsam în tufe o bucată de pâine, dar dacă-i prindeau îi băteau”, a declarat pentru Agerpres Varvara Lividov, în vârstă de 84 de ani. Aceasta şi-a amintit că şi soţul ei a fost ofertat de conducerea Penitenciarului din Periprava pentru a-i urmări pe oameni şi a menţionat că după ce a refuzat locul de muncă ea şi soţul ei au rămas timp de trei luni fără nicio sursă de venit. ”Aveam 21 de ani, îmi dădeau casă, masă, haine şi ieşeam mai devreme la pensie. Am fost şef mecanic, dădeam filme, îmi spuneau să pun benzină că veneau trei şalupe. Când şi cu cine veneau, nu m-a interesat. N-am fost membru de partid, iar pe legitimaţia mea scrie <>”, a afirmat Radu Marin, un fost angajat al lagărului din Periprava.
INUMAN
Îngropaţi de vii
Alţi locuitori au afirmat că bătrânii le-au povestit despre persoanele care erau îngropate de vii în cimitirul satului, trupurile deţinuţilor fiind transportate cu căruţa uneori, alteori fiind învelite în rogojini din stuf pe care le legau la capete şi le aruncau apoi în Dunăre. ”Eu am copilărit la Periprava şi fratele meu, Dumnezeu să-l ierte, era răul răilor. Am văzut cum îi împuşcau pe cei care se îndepărtau de grup. Era măcel. Lucrau la diguri şi, de cădeau, îi îngropau acolo. Şi aici, la Chilia Veche, îi băteau cu parul şi-i omorau. Aşa, nevinovaţi. Au descoperit morţi numai la cimitir? Şi la Letea îi îngropau. Puteţi dezgropa digurile? N-o să uit toată viaţa mea ce-a fost atunci”, a declarat pentru Agerpres Nicolae Marcov, în vârstă de 73 de ani, din satul Chilia Veche.
ACORD
Noi cercetări, de luna viitorare
Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi a fost de acord ca IICCMER să desfăşoare investigaţii arheologice în perimetrul cimitirului din satul Periprava pentru a identifica groapa comună unde au fost înhumaţi deţinuţii politici care au murit la colonia de muncă Periprava în perioada 1957-1964, noi cercetări urmând să aibă loc luna viitoare. După anul 1964, colonia de muncă de la Periprava a devenit penitenciar de drept comun.
