Interesul pentru desecretizarea contractului de privatizare a SIDEX este motivat de o serie intreaga de neclaritati in privinta a ceea ce a vandut de fapt statul roman catre Mittal Steel, pentru ca Ovidiu Musetescu si comisia guvernamentala au dat „la pachet” cu SIDEX si asocierile combinatului. Unele dintre ele constau in active precum mina de calcar de la Mahmudia, dar si obiective care erau de interes pentru municipiul Galati, de la blocuri si baze sportive, la CET-ul care asigura incalzirea orasului, pentru care a fost emisa o clauza de diligenta.
Privatizarea SIDEX a fost precedata in perioada 1999-2000 de mai multe operatiuni pregatitoare, prin care trebuiau desprinse de capacitatile de productie implicate in fluxul tehnologic principal toate activitatile auxiliare. S-au desprins SC Dunasi SA Galati, care administra hotelul SIDEX, un conac din Tecuci si o vila, precum si SC Seredile SA Galati, care efectua servicii de igienizari si amenajari, dar au ramas in carti o serie intreaga de asocieri si active, pe care comisia guvernamentala condusa de Ovidiu Musetescu le-a vandut trustului omului de afaceri Lakshmi Mittal „la pachet” cu SIDEX, in acelasi pret de 70 de milioane de dolari. Preluand SIDEX, trustul Mittal Steel (fost LNM Holdings NV) a preluat si cele trei asocieri ale combinatului, SIDEX Trading SRL, SIDEX International PLC si SIDEX Monolitique. Spre exemplu, preluand casa de comert SIDEX Trading SRL Galati, care devenise in 2000 proprietara minei de calcar de la Mahmudia, Mittal a devenit si proprietarul acestei mine.
Municipalitatea cumpara apa
Comisia condusa de Musetescu a vandut si active care erau de interes pentru municipiul Galati si ar fi trebuit separate in cadrul operatiunilor de pregatire a privatizarii. Intre acestea se afla Stadionul „Otelul”, Baza Sportiva „Siderurgistul”, structurile si fundatiile a sapte blocuri de locuinte si „Priza de la Dunare”, extractia de apa din Dunare prin care este asigurata apa bruta necesara prepararii a aproximativ jumatate din consumul de apa potabila a Galatiului. Cele sapte structuri de bloc au fost vandute unei firme de constructii cu un milion de dolari.
In 2001, clubul de fotbal Otelul era sustinut si de municipalitate si s-a ajuns in situatia ca echipa sa fie a orasului, iar proprietar al Stadionului „Otelul” sa fie trustul indiano-britanic. Din tarasenia cu vanzarea Prizei de la Dunare, s-a ajuns in situatia stranie ca, desi este situat pe malul Dunarii, Galatiul sa nu fie independent din punctul de vedere al asigurarii apei potabile, municipalitatea trebuind sa cumpere apa de la Mittal Steel la preturile dictate de combinat.
Centrala termica, mai scumpa decat combinatul
Municipiul Galati era sa ajunga la mana Mittal Steel si pentru agentul termic necesar incalzirii orasului, pentru ca Musetescu a acceptat in contractul de privatizare a SIDEX o clauza de diligenta conform careia LNM-Mittal Steel avea dreptul de preemtiune in preluarea centralei de 535 MW de pe platforma siderurgica, Electrocentrale SA Galati. Oamenii lui Musetescu au si incercat sa comita operatiunea chiar inaintea semnarii contractului de privatizare la Londra, pe 7 noiembrie 2001. In octombrie 2001, la ultima AGA tinuta de statul roman la SIDEX, reprezentantul AVAS Dan Nicolae Soiman trecuse pe ordinea de zi si un punct prin care Electrocentrale era trecuta in patrimoniul combinatului „la un pret ce va fi stabilit ulterior”. Operatiunea a cazut, pentru ca Electrocentrale SA era in portofoliul Termoelectrica, nu al AVAS. Alarmati, primarul Dumitru Nicolae si consilierii municipali au cerut preluarea centralei de catre Consiliul Municipal, dar guvernul Nastase nu a aprobat transferul.
Ulterior, Ovidiu Musetescu a lansat alta varianta: asocierea CLM Galati si Mittal Steel intr-un parteneriat public-privat, pentru preluarea CET-ului in administrare. Cu tot lobby-ul pesedistilor locali pentru a nu fi vanduta Electrocentrale, ea a fost scoasa la privatizare in februarie-aprilie 2003, dar, desi au cumparat caietul de sarcini, reprezentantii Mittal Steel nu s-au prezentat nici la prima, nici la o doua licitatie, cand pretul scazuse la jumatate. Nemultumirea lor? Probabil pretul, pentru ca i-ar fi costat mai mult decat combinatul.
Si, pentru ca veni vorba de pretul la care a fost vandut SIDEX, plus asocierile si activele date „la pachet”, el a fost de 70 milioane de dolari, dar Mittal Steel a platit numai 35 de milioane, refuzand sa plateasca si restul din cauza unui litigiu intervenit din asocierea SIDEX cu trustul Balli Steel in SIDEX International PLC Londra. Multe dintre aceste neclaritati si-ar gasi rezolvarea in desecretizarea contractului de privatizare a SIDEX. Secretarul de stat la MAI Mircea Toader, lider al PD Galati, isi propusese sa puna aceasta problema in discutia Biroului Politic al PD, dar, cum dezbaterile de ieri au fost concentrate pe subiectul iesirii PC de la guvernare, acest punct a fost amanat.
