Acuzat de genocid, crime de razboi si crime impotriva umanitatii, un adevarat monstru pentru musulmanii si croatii bosniaci, Radovan Karadjici s-a considerat un lider providential si un intelectual rafinat, comportandu-se ca atare.
Cel care avea sa se erijeze in salvatorul sarbilor bosniaci nu s-a nascut nici in Bosnia, nici in Serbia, ci in Muntenegru, stabilindu-se in capitala bosniaca, Sarajevo, abia dupa ce a terminat facultatea si a inceput sa lucreze ca medic psihiatru. Nascut pe 19 iunie 1945, copilaria sa a coincis cu dificilii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Sentimentele nationaliste le-a mostenit de la tatal sau, fost cetnic, arestat pentru apartenenta la organizatia nationalista sarba, care a luptat si impotriva nazistilor, dar si impotriva partizanilor comunisti condusi de Tito, iesit invingator pana la urma. Cum tatal sau era in inchisoare, Radovan Karadjici a fost crescut de mama lui, Iovanka, de la care a invatat legendele patriotice care alimenteaza de secole nationalismul sarb. Inca din copilarie a inceput sa scrie poezii, hobby pe care l-a cultivat si la maturitate.
A ales sa devina psihiatru, specializandu-se in paranoia. Desi s-a straduit sa intre in cercurile intelectualilor din Sarajevo, personalitatea sa ciudata si capricioasa, ca si unele scapari profesionale (de exemplu, sfatul dat unui barbat sa isi bata sotia mai des pentru a-si salva casnicia) l-au transformat intr-un personaj mai degraba comic. Nici pe plan literar nu a avut mai mult succes, criticii neapreciind temele sumbre care ii dominau poemele, majoritatea inspirate din legende sarbesti.
In politica a debutat ca liberal, dar, dupa moartea lui Tito, in 1980, cand supravietuirea Iugoslaviei a fost pusa sub semnul intrebarii, a trecut catre dreapta, fiind unul dintre fondatorii Partidului Democratic Sarb, promotorul liniei nationaliste dure si al Serbiei Mari. In timp ce Slobodan Milosevici a exploatat cu cinism, in interes personal, nationalismul sarbilor si temerile lor legate de destramarea fostei Iugoslavii, Karadjici a luat in serios cauza Serbiei Mari – se remarca in biografia sa, publicata de "Times" –, ceea ce l-a facut sa actioneze cu fanatism si cu duritate.
Imediat dupa ce liderul musulmanilor bosniaci, Alija Izetbegovici, a proclamat independenta Bosniei, in primavara lui 1992, Karadjici l-a avertizat: "Sa nu crezi ca nu vei conduce Bosnia-Hertegovina spre iad si sa nu crezi ca nu vei duce, poate, musulmanii la anihilare, daca va fi razboi". Karadjici nu s-a limitat la cuvinte, punandu-si in practica amenintarile. Iadul s-a abatut asupra Bosniei, iar cartierul general din Pale i-a oferit liderului sarb bosniac punctul perfect de observare a dezastrului.
Din hotelul Panorama, unde intretinea o atmosfera de curte regala, cu serate literare in care isi citea operele, fumand trabucuri cubaneze si band coniac frantuzesc, Karadjici putea vedea Sarajevo asediat, inconjurat de bateriile de artilerie ale sarbilor bosniaci si de lunetisti. Asediul a adus la ruina cosmpolitul Sarajevo si a dus la moartea a peste 10.000 de oameni, stadioanele din oras fiind transformate in cimitire. In orasele si satele din jur, unitatile paramilitare ale sarbilor bosniaci au declansat campania de "purificare etnica", silind 1,5 milioane de oameni sa plece din caminele lor. Numarul mortilor din cele 43 de luni de razboi a fost estimat la 150.000-200.000, iar anchetele ONU au documentat aproximativ 20.000 de violuri. Cea mai grava actiune criminala de care este acuzat Kradjici este masacrul de la Srebrenita, din 1995, cand au fost ucisi aproximativ 8.000 de musulmani, barbati, dar si adolescenti sau chiar copii.
Din pacate, constata "New York Times" si "Times", grandomania si actiunile criminale ale lui Karadjici au fost incurajate, cel putin partial, de comunitatea internationala, care l-a considerat un partener de negocieri si a ascultat inclusiv planurile sale de impartire a orasului Sarajevo intr-o zona sarba si una musulmana, despartite de un zid, dupa modelul Zidului Berlinului.
Acordul de la Dayton, din 1995, a adus sfarsitul razboiului din Bosnia si a consfintit crearea Republicii Srpska, dar a adus si sfarsitul carierei lui Karadjici, care, marginalizat chiar si de fostul sau idol, Slobodan Milosevici, a fost silit sa intre in clandestinitate, impreuna cu comandantul sau militar, generalul Ratko Mladici. In cei 13 ani care au trecut pana la capturarea sa, Karadjici s-a ascuns in fiefurile sarbilor, inclusiv in manastiri ortodoxe, bucurandu-se de sprijinul celor care il considera un erou. El a reusit chiar sa publice un roman la Belgrad. Capturarea sa a pus capat legendei fugarului imposibil de gasit.
