Când jocul intră în zonă mai greu, Simonei tot îi mai rămâne o calitate pe care să se bazeze și la care este, de asemenea, Top 3 mondial: voința. Încă o dată, Simo a scos la capăt un meci foarte dificil și a făcut-o refuzând pur și simplu să piardă. A stat pe teren 2 ore și 40 de minute, a revenit de la set pierdut, a frânt ambiția lui Petkovic și a făcut să fie tot ca ea. She found a way. Premiul este încă un sfert de finală, încă un turneu onorat cum se cuvine, încă o șansă la un nou rezultat excelent.
Sunt puține lucruri care i se pot reproșa lui Petkovic după acest meci. Andrea a jucat excelent, a dominat în prima parte, a dat tonul meciului de la început și s-a agățat disperată de ultimele șanse, atunci când ele i s-au prezentat. Și tot nu i-a ajuns pentru a obține o victorie pe care și-o dorea mult, mult de tot. Anul trecut, cele două au dat două bătălii intense și de fiecare dată Petkovic a privit cum Simona salută zâmbitoare publicul la final. Dacă mai adăugăm la cele două confruntări amintite și finala de la Nurnberg, din 2013, scena primului titlu al carierei Simonei, e limpede că germanca devine una dintre adversarele ei preferate. Azi, după ce a felicitat-o grațios pe româncă la fileu, Petko a părăsit terenul înlăcrimată, și e greu să nu empatizezi cu ea, măcar un pic. A dat tot, dar tot-ul ei este sub aproape tot-ul Simonei.
