Daca ne luam dupa tot felul de teorii postmoderne, televiziunea ar fi domeniul simulacrului absolut. Nu exista nimic din "ce se da" ca atare. Atunci cand, recent, la stirile sportive, PRO TV a realizat un ministory cu doi arbitri acuzati de luare de mita, numindu-l pe Sorin Corpodean Porcodean, de pil-da, mi-am spus ca, da, singura solutie sa suporti mediatizarea e sa te convingi ca totul e un simulacru. Sa nu fi mai afectat de ceea ce se vede la TV decat de pumnalul pe care Polonius il incaseaza de la Hamlet prin perdea. si totusi, nu-i asa. Ceea ce face tele-viziunea este sa ofere cel mai accesibil adevar. Pana sa-ti iei inima-n dinti pentru o hermeneutica, pana sa te documentezi inainte de a exprima o opinie, exista dorinta de a avea si de a exprima o opinie. Ea, dorinta, precumpaneste. A exprima opinii este astazi un gest la fel de incurajat ca cel de a cumpara.
Cumpara si comenteaza. Du-te pe www.cutare.ro si spune ce crezi despre stiu eu ce. Esti de acord cu lasarea marginii albe in stanga textului tiparit sau nu? Da-mi argumente, vorbeste, vorbeste, ok, dar stati un pic. Haideti sa incepem sa diferentiem. Ce merita si ce nu merita supus dezbaterii? Cat de coapta trebuie sa fie mintea celui care gusta gluma cu Porcodean, cat de idiot trebuie sa fie cel care si-a pus in practica mareata idee? Pentru ca, daca ideea televi-ziunii-simulacru scuza tot, atunci de ce televiziunile n-au voie sa se intreaca in audienta cu garda jos, dar jos de tot? Iar daca nu-i asa, daca televiziunea functioneaza in slujba mea, a nevoii mele de informatie, amuzament, poate educatie, daca a spune ceva la televizor iti pecetluieste numele, iti distruge sau face cariera, daca totul e real, atunci nu e televiziunea Puterea prin excelenta, nu doar formator de opinie, ci de caracter, uzina de obiceiuri si practici sociale?
Nu vi se pare ca, de fapt, realitatea comuna e doar ce si cat se vede si se aude pe post, in vreme ce dincoace, pe strada si acasa, noi existam ca indivizi, fiecare cu umbra lui? Televiziunea a distrus comunitatea proiectand-o in virtual, ceea ce a scos-o de sub responsabilitatea fiecaruia dintre noi. A ramas internetul, si acolo s-au regrupat ramasitele acelei societati romanesti care se aduna, odinioara, in jurul sediului TVR pentru a o apara asa cum iti aperi ochii cu care vezi. Or, comunitatea aceasta televizuala nu mai exista decat ca atare, ca un flux de opinie, convingere, evocate de prezentatori, analisti etc. Televiziunea nu mai e liantul unei comunitati, ca-n 89, ci ruptura, prezenta care separa realitatea comuna, la care nimeni nu trebuie sa participe (decat cu bani, dupa care poate sa se tolaneasca in fotolii), de cea individuala.
Bun, si atunci, daca-i asa, daca noi stim de fapt ce e televiziunea in vietile noastre? Ce exprima ea, daca stim sa separam ce se vede de realitatea fiecaruia dintre noi, asa cum facem la teatru, de ce trebuie sa-l condamnam pe Ilie serbanescu pentru ca apare la "Sinteza zilei"? Pentru ca, de fapt, desi teoretic stim ce-am scris eu aici, practic, credem tot ce vedem si auzim la tv. Adevarul cel mai accesibil e si cel mai adevarat. si ne enervam, ne extaziem, ne revoltam, ne excitam, ca si cum totul ar fi adevarat. Deci asta-i adevarul.
