Milioane, poate, de fani furiosi sunt acum in intreaga lume, pentru ca aducerea pe marele ecran a unui film (nu de animatie de data aceasta!), demers al 20 Century Fox din 2002, cand au cumparat drepturile, s-a petrecut abia acum. Luna aceasta a fost lansat world wide DragonBall – filmul.
Trebuie sa incep prin a ma confesa: nu stiu (mai) nimic despre originile lui Dragon Ball, si toata nebunia starnita de serie, si masa de fani pe care le-au avut comicsurile, inca de la inceputul lor, din 1984. De fapt, despre seria manga nu stiu chiar nimic. Se pare ca, inspirate de povesti populare chinezesti, benzile desenat prezentau aventurile unui baiat din copilarie si pana la maturitate, timp in care acesta se antrena si perfectiona in arte martiale si colinda lumea in cautarea a sapte obiecte mistice – The Dragon Balls (Mingile Dragonului). Ca si in filmul cu acelasi titlu lansat acum pe ecranele de la noi, eroul, Goku, intalneste diverse personaje nastrusnice cu care se intovaraseste si ajung sa lupte cu totii impotriva mai multor rai, care vor la randul lor sa puna mana pe mingii, ca sa-si implineasca varii dorinte, sau, dupa caz si putere, ca sa stapaneasca lumea.
Primele adaptari ale scrierilor au fost trei serii de anime-uri: Dragon Ball, Dragon Ball Z (difuzat si la noi la televiziune mai demult, cand s-a produs si primul contact al publicului roman cu Goku si mingiile lui rosii) si mai apoi Dragon Ball GT. Au urmat lungmetraje animate, filme de televiziune si o inmultire impresionanta a fanilor, mai cu seama dupa aparitia jocurilor video, a cartilor de joc, tricourilor si a caietelor dictando si tot ce ar mai fi cumparat consumatorii de Dragon Ball-uri, si nu doar din Asia, ci si din Statele Unite, Anglia, Australia, Noua Zeelanda si pe unde s-o mai fi raspandit nebunia.
Si cum am spus la inceput, nu sunt nici pe departe o autoritate in Dragon Ball-uri, cu cele cateva episoade pe care le-am vazut si cateva jocuri video butonate nici nu mai stiu acum cati ani. Dar nu trebuie sa fii un expert nici macar in ale cinema-ului ca sa-ti dai seama ca productia SUA semnata de James Wong este un esec filmic dupa toate standardele.
Povestea este incropita si incoerenta, dar asta nu pare sa conteze prea tare oricum. Pe scurt: avem de-a face cu acest un tanar, pe numele lui Goku, evident (interpretat de Justin Chatwin), pe care doar freza zbanghie il mai aseamana cu personajul original (si nici macar asta nu e foarte reusita…). Pustiul, american, e antrenat in ale artelor martiale de catre bunicul lui, Gohan (Duk Kim, deci asiatic – dar e de evitat sa-i pui intrebari de o asemenea finete daca ai de gand sa te uiti la Dragon Ball…). De ziua lui, cand implineste 18 ani, Goku primeste in dar de la bunicu’ o chestie foarte speciala, o bila rosie ceva mai mare decat una de biliard, numita Dragon Ball, una dintre cele sapte care exista-n lume. Tocmai cand Goku e initiat in tainele mingilor magice, raul, Piccolo, apare de nicaieri, dupa 2000 de ani de "inchisoare", si-l omoara pe bunicu’. Mai sunt o eclipsa, cateva personaje bizare, efecte speciale si machiaj la limita comicului si o gramada de povesti absolut neinteligibile, slow motion-uri si alte tertipuri regizorale superficial folosite. Daca nu-l iei in serios, dar chiar deloc, Dragon Ball poate sa te amuze. E singurul mod in care poti sa-l privesti, iar pentru fani asta e, cel mai probabil, imposibil.
DRAGONBALL: Evolutia
Dragonball: Evolution
Actiune, SUA/Hong Kong, 2009, 1h 40min.
Regia: James Wong. Cu: Justin Chatwin, Emmy Rossum, Yun-Fat Chow
Bucuresti (CinemaPro, Hollywood Multiplex, Movieplex Plaza), Cluj (Cinema City, Odeon), Iasi (Cinema City)
