Trei tineri decedaţi, aproape 500 de răniţi în rândul civililor şi peste 200 de poliţişti afectaţi. Sunt cifrele brute ale protestelor violente izbucnite pe 7 aprilie 2009 în Chişinău, ca urmare a victoriei controversate a comuniştilor în alegerile parlamentare.
romanialibera.ro vă propune o analiză a stării a Republicii Moldova la doi ani după momentul considerat unul de cotitură în istoria ţării vecine.
Aidoma evenimentelor din decembrie 1989 din România, manifestaţiile de acum doi ani din Republica Moldova nu au fost pe deplin clarificate. Partidele pro-occidentale, aflate acum la guvernare, acuză fosta conducere comunistă de reprimarea tinerilor ieşiţi să conteste succesul clar al grupării conduse de Vladimir Voronin. Însă – o nouă asemănare cu România postdecembristă – regimul democratic nu a reuşit să aducă dreptate celor abuzaţi de forţele de ordine în aprilie 2009. Pe de altă parte, comuniştii susţin că, de fapt, haosul creat în centrul Chişinăului a fost opera actualelor partide guvernamentale şi oferă ca principal argument ineficienţa sistemului judiciar.
„Nu mă întorc în ţară devreme”
„Totul s-a schimbat radical în momentul în care vreo câţiva din mulţime au început să arunce cu pietre. Până atunci fusese linişte. Nu mi-a părut o reacţie naturală pentru că era deja a doua zi de proteste paşnice. Dacă ar fi fost lume violentă era aşa de la început, nu dintr-o dată”, îşi aminteşte Alina Sclifos, participantă la protestele din aprilie 2009, acum studentă în anul II la administraţie publică, în România.
Într-adevăr, izbucnirea violenţelor a avut loc într-un context cel puţin suspect. Forţele de ordine au eliberat brusc zonele din faţa clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, care apoi au fost vandalizate de câteva sute din cei 30.000 de manifestanţi. În zilele care au urmat, poliţia şi-a recăpătat vigoarea şi a tras cu gloanţe oarbe în tinerii aflaţi încă pe străzi. Alţii au fost reţinuţi şi bătuţi de poliţişti, în destule cazuri fără vreun motiv aparent şi fără ca agenţii să se legitimeze.
Situaţia creată a solidarizat partidele de opoziţie, care nu au permis votarea unui preşedinte în Parlament. Aşa că, după ce criza socială s-a domolit, a început criza politică. După două serii de alegeri anticipate şi un referendum pentru schimbarea Consituţiei invalidat, Republica Moldova nu are încă un preşedinte permanent şi nici vreo perspectivă concretă de a ieşi din acest impas.
„Nu cred că lumea îi regretă pe comunişti, dar simt că e puţin dezamăgită de ce se întâmplă la guvernare”, adaugă Alina Sclifos, indicând că, pentru ea, o întoarcere în ţară nu este deocamdată printre priorităţi.
Realizări puţine, certuri multe
„Există un sentiment general de frustrare pentru că autorităţile nu au reuşit să facă dreptate pentru violenţele din 7-9 aprilie”, explică jurnalistul Radu Benea, de la Europa Liberă.
Asta după ce procurorul general Valeriu Zubco a comunicat, joi, „realizările” justiţiei pe acest subiect: doar doi poliţişti condamnaţi pentru tortură, opt achitaţi şi un altul scăpat de procesul penal; unele procese sunt amânate de zeci de ori. Ministerul de Interne nu a izbutit mult mai mult: a dat afară 13 din poliţiştii dovediţi că au agresat civili şi a suspendat 30. Nici Procuratura Generală nu s-a ţinut de cuvânt: nu a determinat ridicarea imunităţii parlamentare a deputatului Vladimir Voronin, acuzat că, prin neglijenţa sa în serviciu, a făcut posibilă moartea unui tânăr în protestele de acum doi ani.
Un alt motiv de nemulţumire pentru cetăţenii moldoveni – mai spune jurnalistul Radu Benea – este eşecul noilor guvernanţi în lupta împotriva sistemului impus de comunişti.
„Alianţa pro-occidentală a promis că distruge unele monopoluri pe care le deţineau oamenii lui Voronin în importul de alimente. Nu a reuşit, iar acum reprezentanţii săi se acuză reciproc. Premierul Filat se ceartă cu partidul preşedintelui interimar Marian Lupu. Filat îi acuză pe cei de la PDM că protejează interesele unor foşti comunişti, cum e Plahotniuc”, menţionează Radu Benea.
Speranţa: Uniunea Europeană
Neînţelegerile dintre guvernanţi – îşi continuă Benea ideea – nu sunt văzute cu ochi buni de cetăţenii obişnuiţi cu „calmul” perioadei comuniste.
„Dacă personaje importante din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană se contrazic, lumea înţelege că e ceartă. Acesta este un handicap al democraţiei moldovene: nu există cultura dialogului”, afirmă jurnalistul de la Europa Liberă.
El vede două modalităţi de ieşire din criza politică: altă rundă de alegeri parlamentare anticipate sau un nou referendum pentru schimbarea Constituţiei, astfel încât preşedintele ţării să fie ales prin vot direct de către cetăţeni şi nu prin votul într-un Parlament în care nicio tabără nu poate aduna numărul necesar de sufragii.
Altă grijă a autorităţilor ar trebui să fie economia. Cu o creştere de circa 7 la sută din PIB anul trecut şi ajutată de un acord convenabil cu Fondul Monetar Internaţional, economia Republicii Moldova dă semne bune. Totuşi, rămâne bazată pe consum şi pe banii trimişi în ţară de cetăţenii aflaţi la muncă în străinătate. Locuri de muncă noi încă nu apar, iar şomajul este în creştere.
Însă – poate cea mai importantă veste – Uniunea Europeană rămâne deschisă faţă de Republica Moldova. Regimul vizelor ar şanse să fie liberalizat, iar autorităţile au ocazia de a atrage fonduri europene de până la 2 miliarde de euro.
„Nu uitaţi de Transnistria”
Dar, pentru toate acestea, „este nevoie de o reformă profundă a statului”, consideră analistul de politică externă Dan Petre.
„Republica Moldova trebuie să-şi schimbe Constituţia pentru a scăpa de compromisul politic care există de doi ani. Apoi, trebuie să vadă ce-şi doreşte în relaţia cu Europa, Ucraina şi Rusia. Şi, nu în ultimul rând, să se pună la masa dialogului pentru a rezolva problema din Transnistria, rămasă un ‘dialog al surzilor’ „, completează Dan Petre.
În opinia acestuia, moldovenii mai au o problemă. Se agaţă prea mult de „problemele identitare”, uitând de „problemele reale”. Motiv pentru care analistul conchide: „Moldovenii trebuie să vadă cum pot ajunge la prosperitate mai degrabă decât să-şi spună, când se uită în oglindă, dimineaţa, că sunt urmaşii lui Ştefan cel Mare”.
