Presedintele Dmitri Medvedev a expus noua strategie de politica externa a Rusiei, care ii confera atributii sporite in domeniu premierului Vladimir Putin si mentine in mare masura linia dura trasata de acesta in mandatele sale la Kremlin.
Potrivit noii strategii de politica externa, expusa de presedintele Medvedev in fata ambasadorilor rusi reuniti la Kremlin pentru intalnirea anuala, premierul este investit pentru prima data cu puterea de a implementa masuri de politica externa, domeniu rezervat pana acum in exclusivitate presedintelui. Medvedev nu a dat detalii privind modul in care se va face diviziunea atributiilor presedintelui si premierului in politica externa.
Strategia este asemanatoare celei aprobate in anul 2000 de presedintele de atunci si actualul premier Vladimir Putin, reafirmand interesul Rusiei de a se impune din nou ca actor international important intr-o lume multipolara, bazata pe regulile dreptului international, in care ONU este forul dominant, iar actiunile unilaterale nu sunt agreate.
Criticile si nemultumirile Rusiei fata de SUA si NATO (scutul antiracheta, respingerea Tratatului CFE modificat, extinderea NATO in tari ca Ucraina si Georgia) sunt consemnate meticulos in noua strategie.
Moscow Times puncteaza cele mai importante diferente intre documentul din anul 2000 si cel din 2008. Astfel, in timp ce strategia din anul 2000 consacra doar doua paragrafe relatiilor cu SUA, semnaland necesitatea de a depasi "divergente majore" intre cele doua parti, documentul din 2008 elaboreaza mai mult pe aceasta tema, vorbind despre "marele potential" de cooperare in domeniul securitatii si al economiei si propunand un "parteneriat strategic" cu SUA.
In privinta relatiilor cu Uniunea Europeana, noua strategie de securitate se refera in mod special la Franta, Germania si Italia ca state cu care Rusia doreste sa aprofundeze relatiile, mentionandu-se si faptul ca s-ar dori normalizarea relatiilor cu Marea Britanie.
O alta diferenta semnificativa intre cele doua strategii este aceea ca Rusia pare sa fi renuntat la ideea promovarii Comunitatii Statelor Independente ca vehicul de mentinere a influentei in fostele republici sovietice, preferandu-se abordarea individuala a unora dintre vecini, in cadrul unor organisme cum ar fi Comunitatea Economica Eurasiatica si Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva (Tratatul de la Shanghai), ceea ce indica si o deplasare a centrului de interes spre Asia.
"Asteptarile vagi si intrucatva de neinteles potrivit carora s-ar putea inregistra o liberalizare a politicii externe" sub Medvedev s-au dovedit nefondate, trage concluzia Dmitri Trenin, analist politic de la Carnegie Moscow Center, citat de Moscow Times.
