Un studiu publicat in American Journal of Political Science si-a propus sa examineze in ce mod si in ce conditii aleg politicienii sa se foloseasca de sentimentul de frica pentru a-i determina pe cetateni sa sprijine masuri carora, in mod normal, li s-ar opune. Recursul politicienilor la frica este intalnit cel mai des in cazul unor teme abstracte si greu de analizat de catre marele public si / sau mass-media.
Cercetatorii Arthur Lupia si Jesse O. Menning si-au propus sa examineze modul in care anumite atribute ale fricii influenteaza capacitatea unui politician de a-i infricosa pe cetateni de asa maniera incat sa sprijine masuri pe care in mod normal le-ar respinge. Ei sustin ca modul in care se folosesc politicienii de frica depinde de o serie de aspecte critice ale psihologiei maselor. De exemplu, manipularea este mai frecventa in situatiile in care populatia nu intelege problematica pusa in discutie, dar si atunci cand este improbabil ca populatia sa poata depasi teama indusa de politicieni.
Pe de alta parte, cu cat le este mai usor cetatenilor sa isi da seama ca un politician a facut afirmatii care nu corespund realitatii, cu atat devine mai putin probabil ca politicianul sa incerce sa recurga la metoda fricii.
“O mai buna intelegere a resorturilor de care depinde optiunea politicianului de a recurge sau nu la manipularea prin frica, in scopul de a obtine luarea unor masuri de proasta calitate, i-ar putea ajuta si pe jurnalisti si pe oamenii de stiinta sa dea interpretari mai corecte unor evenimente importante” – releva autorii acestui studiu.