Oamenii care protestează de şase zile în stradă sunt dezamăgiţi de clasa politică , de „cei care in 1989 nu-l mai vroiau pe Ceausescu doar pentru ca nu puteau epata cu averile facute pe furt, pe contrabanda cu tigari sau alcool ori pe bisnita”, de corupţie, arată un manifest al unui protestatar, transmis redacţiei României libere.Mihai Badea are 35 de ani, este bucureştean şi se descrie astfel: „Sunt de profesie economist şi nu am lucrat niciodată la sau cu institutţile statului. Nu am rude (şi nici afini:) ) care sa fie băgate în politică sau care să fi profitat de pe urma sistemului din ultimii 57 de ani. Oricare ar fi fost el sistemul.”
Citiţi aici mesajul complet al lui Mihai Badea:
Ce vrem oare noi? Noi, cei care la fiecare 4 ani mergem, mai multi sau mai putini, sa votam. Nimeni nu pune degetul pe locul unde trebuie sa aplicam stampila „VOTAT”, chiar daca inainte de a intra in cabina de vot primim galeti ori pungi viu colorate in portocaliu, rosu sau galben, ori Dumnezeu mai stie in ce alte culori, pungi cu paine, peste congelat, pui, orez, ulei, faina, malai, zahar sau chiar telefoane mobile. NU. Acolo suntem singuri. Noi si constiinta noastra. Acolo facem asa cum vrem noi! Si totusi…. Si totusi, invariabil dupa maxim 1 an, de la exprimarea liberului nostru arbitru in cel mai pur mod posibil, suntem nemultumiti. Suntem nemultumiti constatand ca painea primita cu 1 an in urma a fost mucegaita si plina de E-uri, ca pestele era expirat, ca puii erau plini de antibiotice, antibiotice care in timp ne-au slabit rezistenta la virusi, ca uleiul era ranced, ca faina si malaiul erau atat de vechi incat facusera fluturi, iar pentru telefonul mobil primit, dupa ce am consumat minutele de pe cartela atasata, a trebuit sa platim. Ne-am bucurat ca din faina cu fluturi, din uleiul ranced si din zaharul expirat am putut face o prajitura. Dupa 1 an, invariabil, constatam ca am facut intoxicatie, ca trebuie sa mergem la medic. Dar vai…nu avem bani! Totul costa in viata asta. Bine, bine, dar platim deja contributii la sistemul de sanatate, in fiecare luna. Si ce? Daca ne imbolnavim, trebuie sa platim.
Si atunci, CE MAI VREM ACUM?
Ceva ce ar fi trebuit sa vrem demult. Ceea ce ar fi trebuit sa luam inca din 22 Decembrie 1989. Sau mai bine spus, ceea ce ar fi trebuit sa ne luam inapoi. BUNUL SIMT!!! Bunul simt de a gandi dincolo de orice platforma politica. Bunul simt de a spune NU posetelor de mii de euro. Bunul simt de a spune NU celor ce ne invita sa le numaram ouale. Bunul simt de a spune NU celor care ne invata ca „iarna nu-i ca vara”. Bunul simt de a spune NU celor care ne distrug padurile. Bunul simt de a spune NU conducatorilor bugetari care in 22 de ani de lucrat la stat au facut milioane de Euro. Bunul simt de a spune NU celor care in viata lor nu au avut parte de un control la firmele lor, in timp ce la noi vin in valuri ba Garda Financiara, ba ANPC-ul, ba te mai miri cine. Bunul simt de a spune NU celor care zic despre Romania „frumoasa tara, pacat ca-i locuita”.
NE VREM TARA INAPOI. Asta vrem. Nu mai vrem sa o lasam pe mana unora ai caror bunici sau parinti au venit in Romania pe tancurile sovietice, ai caror bunici sau parinti au implementat in tara noastra stalinismul si mai apoi comunismul.
La fel de bine nu-i mai vrem nici pe cei care in 1989 nu-l mai vroiau pe Ceausescu doar pentru ca nu puteau epata cu averile facute pe furt, pe contrabanda cu tigari sau alcool ori pe bisnita facuta cu blugi, ceasuri sau aparate video, in timp ce parintii nostri munceau in fabrici cate 12 ore pe zi, dupa care se asezau cuminti la cozile de la lapte, paine, carne….
Vrem ca Romania sa fie a noastra. Vrem ca Romania sa fie a copiilor nostri si nu a copiilor lor. Vrem ca Romania sa fie a celor care se trezesc dimineata, cu noaptea in cap, se spala, beau o cafea in graba si pleaca la munca. Indiferent daca „la munca” inseamna propria afacere sau un loc de munca de care tinem cu dintii, pentru ca, nu-i asa, locurile de munca sunt din ce in ce mai putine. Vrem ca Romania sa fie a celor care vara, in miez de noapte, se trezersc si merg pe camp sa-si pazeasca recoltele ca sa nu fie furate, pentru ca Politia nu este in stare, in cel mai fericit caz, sa-i prinda pe hoti, mai ales dupa ce a fost decimata.
Intelegeti un lucru: in momentul de fata NU MAI VREM partide politice, NU MAI VREM politicieni. Simplu. Incepand de la 1 Ianuarie 1990 si pana in ziua de azi noi nu am vazut un singur politician care, dupa ce a ajuns pe o functie publica, sa nu fi devenit peste noapte un om mult mai bogat decat era inainte, care sa nu fi venit in fata noastra cu fel si fel de promisiuni de bine iar dupa ce a fost ales sa fi uitat, sa nu fi trecut in tabara pe care cu ceva vreme in urma o infiera, sa nu-si fi tras prin familie cateva firme care brusc au capatat contracte cu statul.
In momentul de fata consideram ca partidele politice sunt incapabile de a se scutura de toata mizeria ce o au in randurile lor. Cea mai buna dovada este UNPR-ul, partid, care desi nu a participat la alegeri, este in Parlament si in Guvern. Partid care s-a format pe baza de dosare tinute la sertar ani de zile si pe baza de sentinte cu suspendare date pentru acte si fapte de coruptie. Atat timp cat PSD si PNL, desi stiau mizeria morala a portocaliilor, nu au fost capabile ca in 2008 sa se prezinte in fata noastra, la alegeri, cu oameni viabili, in primul rand din punct de vedere moral, atat timp cat nu sunt in stare, nici acum, sa se debaraseze de oameni compromisi si santajabili, nu pot ridica pretentii la a conduce aceasta tara, din nou.
Am inceput sa ne trezim. Am inceput sa deschidem ochii si sa vedem bezna in care am zacut pana acum. Iar aici jandarmii au un mare merit. Da, da. Nu glumim. Le multumim pentru bastoanele pe care ni le-au dat pe spate, pentru gazele lacrimogene pe care ni le-au imprastiat in fata cu atata generozitate, pentru mainile sucite la spate si pentru piciorele rupte. Le multumim pentru bocancii pe care si i-au masurat pe fetele noastre si pe coastele noastre. Toate acestea au facut sa iesim din coma indusa in care am zacut atata amar de vreme si sa ne reamintim ca suntem Oameni. Tote acestea au facut sa vedem in ultima clipa bezna in care am fost tinuti cu promisiuni si minciuni, cu vorbe inselatoare si miere otravita. Dar acum, am deschis ochii. Si ceea ce vedem ne place. Da, ne place. Vedem ca nu mai putem fi mintiti, manipulati, amagiti, pacaliti. Vedem ca suntem Oameni si nu mase electorale, ca suntem Romani si nu alegatori.
Bine, bine. Si daca astia pleaca, iar in locul lor nu-i mai vrem nici pe ceilalti, ce facem? Ce punem in loc? Pe cine punem in locul lor? Ca doar n-o sa lasam tara neguvernata.
Oare cine este mai potrivit pentru postul de Ministru al Educatiei, decat un Om care pentru un castig lunar infinit mai mic decat al unei prostituate a invatat generatii intregi sa scrie si sa citeasca, sa socotesca si sa gandeasca?
Oare cine este mai potrivit pentru postul de Ministru al Mediului, decat un Om care in viata lui s-a legat cu lantul de pomii seculari astfel incat padurile noastre virgine sa nu fie taiate?
Oare cine este mai potrivit pentru postul de Ministru al Finantelor, decat un Om care toata viata lui a platit taxe si impozite pana nu a mai putut?
Oare cine este mai potrivit pentru postul de Ministru al Dezvoltarii, decat un Om care prin munca sa, fara a avea contracte cu statul si fara a lua cu japca active, moca, de la stat, a creat sute sau mii de locuri de munca, a creat bunastare nu doar pentru el ci pentru toti angajatii sai?
Oare cine este mai potrivit pentru postul de Ministru al Agriculturii, decat un Om care an de an nu are noapte si nu are zi, pentru ca este pe tractor sau pe combina in pustietatea campului, pentru a cultiva acest pamant bogat si darnic?
Oare cine cine este mai potrivit pentru postul de Ministru al Culturii, decat un Om care atunci cand deschide gura si graieste ne minunam cu totii nu de tampeniile pe care le debiteaza, ci de faptul ca ne tresare inima de bucurie.
Astfel de Oameni se gasesc din belsug in aceasta tara. Pentru ca tara asta e tara de Oameni. Problema nu este ca nu ar exista. Problema este sa avem putinta de a-i recunoste, iar ei sa aibe putinta de a veni in fata noastra. Caci vointa am avut si i-am recunoscut si pana acum, atat ca ei nu au putut veni in fata noastra. De 22 de ani aceste partiede politice nu fac altceva decat sa ne puna sa alegem intre doua sau mai multe rele. Niciodata intre mai multe bune.
Spre deosebire de ei, spre deosebire de bunicii si partintii lor, noi nu ne vom urca pe tancuri straine pentru a ne impune. Noi ne vom impune prin cuvant, prin gandire limpede si prin ceea ce ei nu vor avea niciodata: BUN SIMT!!!
Ceea ce se intampla acum in strada este ca o fisura intr-un baraj. Un baraj impotriva Luminii contruit din minciuna, din vorbe goale, din sedative si intuneric. Odata aparuta, fisura va deveni crapatura iar mai apoi spartura. Si atunci totul se va termina cu caderea barajului. Ceea ce va ramane din baraj ne va fi foarte usor sa macinam in scurt timp. Iar atunci vom fi liberi cu adevarat. Si tot atunci vom putea spune ca ne-am vindecat spiritul otravit atata timp. Iar dupa spirit se va vindeca si trupul.
Abia atunci ne vom putea uita in ochii copiilor si nepotilor nostri si le vom putea spune ca-i iubim.
Asta este vrerea ce-o voim. Si asta vom face!
