Divortul anuntat de multa vreme, dar intarziat, dintre PNL si PD anunta destramarea formala a Aliantei. O noua majoritate, informala si conjuncturala, irumpe in Parlament. si o data cu aceasta Romania trece din faza coabitarii incomplete in cea a coabitarii efective. O data ce noul guvern va fi trecut de Parlament, nu doar PD, ci si presedintele se va afla in opozitie. Clasa politica experimenteaza criza pana la ultimele ei consecinte, vrand parca sa vada cat mai poate rezista sistemul politic romanesc. Noua majoritate, mai mult decat cea precedenta, e una contra-facuta. Nu ideile, valorile sau doctrinele stau la baza ei. Sigurul motiv pentru care functioneaza este antiprezidentialismul sau, si mai exact, antibasescismul.
Alianta nu a murit, ci s-a transformat. Cei ce ii proclama cu satisfactie sau ingrijorare moartea, cei ce ii doreau disparitia inca din 2003 confunda voit planurile. Metafora mortii nu este neutra. Ea vrea sa sugereze un sfarsit politic: fie al lui Traian Basescu, fie al unei ere in politica romaneasca. Dar nimic din ceea ce se intampla nu indica o schimbare radicala. Criza politica nu se incheie acum, ci intra intr-o noua etapa. Asistam doar la reamenajarea spatiului politic pentru serialul electoral ce urmeaza sa debuteze in octombrie.
si daca e sa ramanem cu comparatia in registrul figurativ, atunci Alianta a fost mai degraba o casatorie din interes. In nici un caz una din dragoste. Nici PNL, nici PD nu nutreau sentimente profunde. Contextul hegemonic impus de PSD dupa 2001 a dat impulsul consumarii acestei relatii dintru inceput dificila. Originea si fundamentele ideologice diferite, clientela concurentiala sau chiar conflictuala au generat tensiuni intr-un cuplu cu geometrie variabila. Initial, PNL avea initiativa, dar lucrurile au evoluat. Dupa victoria lui Traian Basescu la prezidentiale PD a devenit favoritul publicului. Efectul vagonului cu orchestra a incordat si mai mult relatia dintre PNL si PD. Ultimul sondaj INSOMAR indica un decalaj de 21% intre PD si PNL. Cand interesele celor doi parteneri nu au mai putut fi realizate in cuplu, casatoria s-a desfacut. Pentru PNL conservarea potentialului de coalitie este cruciala. De aceea a optat pentru o solutie riscanta pe termen scurt, dar vitala pe termen lung: redefinirea propriei identitati politice. In schimb, PD a conturat o strategie majoritarista, fortand fuziunea si favorizand migratia politica la nivel local. Tentatiile extraconjugale ale ambilor parteneri au dat ultima lovitura unei legaturi matrimoniale vidate de continut. PD a cochetat si cu PSD, dar s-a afisat si cu PLD. PNL a avut propria sa relatie cu PC, pentru ca apoi sa ajunga in bratele larg deschise ale PSD. Urmeaza un partaj dificil. Iar concubinajul ce se prefigureaza nu aduce mai multa stabilitate, ci poate doar ceva mai multa coerenta.
Curatenia guvernamentala de Florii pe care a propus-o Tariceanu e o solutie de moment. Guvernul minoritar vine destul de tarziu pentru a putea fi eficient. Poate ca PNL a reusit sa-si impuna o viziune privind politicile publice si pana acum, dar nu sunt prea multi care sa o fi observat. Iar un an si jumatate, durata cea mai mare pe care guvernul ar putea-o atinge, nu ofera suficient timp pentru promovarea unor politici de succes. Riscul pe care si l-a asumat PNL este maxim. Caci daca nu reuseste sa ofere o justificare a actiunii sale si nu vine la incheierea mandatului cu cateva realizari acceptabile risca sa isi demobilizeze electoratul. Pana acum, antiprezidentialismul afisat ii permitea sa isi conserve electoratul, dar de acum incolo nu presedintele nu va mai putea fi tap ispasitor.
In aceasta majoritate contra-facuta PSD are rolul sau. Planul PSD e inspirat din tactica precedentei perioade de opozitie. si atunci a incercat sa construiasca o majoritate antiprezidentiala in jurul primului ministru Radu Vasile. A reusit partial, dar a contribuit la disparitia CDR. Daca primul sau obiectiv este fragmentarea adversarului, al doilea este de a-si reface potentialul de guvernare, grav afectat de scandalurile de coruptie. Daca va fi mai simplu sa lupte cu partide separate si in conflict, ii va fi mult mai greu sa convinga societatea romaneasca de reusita propriei reforme. Dar pe o scena politica echilibrata poate spera la un rol mai bun, de ce nu, chiar la rolul principal.
Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA
