Curtea Constitutionala s-a metamorfozat kafkian dintr-un arbitru, neutru prin definitie, in jucator. Lupta pentru controlul puterii dintre ramurile Executivului, precum si dintre presedinte si Parlament, via partide, a dat acestei institutii debile un rol decisiv de care nu a intarziat sa profite. Confuzia creata de celelalte institutii politice le-a dat membrilor Curtii Constitutionale, ascunsi tactic in spatele articolelor de lege, forta de a trece dincolo de limitele, dar mai ales spiritul Constitutiei. In articolul 1, dupa modificarile din 2003, Constitutia prevede ca "Romania este stat de drept, democratic si social in care (…) spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989 (…) sunt garantate". Or, tocmai aceasta mostenire este anulata de Decizia 51 din 31 ianuarie 2008 prin care CNSAS a devenit neconstitutional.
Ceea ce nu au vrut sau nu au putut sa inteleaga cei care vremelnic ocupa un loc atat de important e ca o Constitutie nu se poate reduce doar la o lege, fie ea si "fundamentala". Nu la asa ceva se referea Montesquieu cand isi manifesta admiratia fata de "Constitutia" Angliei. Caci Anglia nu are o constitutie scrisa. Mai mult decat un text, "constitutia" reprezinta modul in care poporul se constituie in putere. In acest sens, Curtea Constitutionala ar trebui sa vegheze ca puterea poporului sa fie respectata.
Inainte de a deveni un set de reguli relativ stabil, Constitutia se dezbate si, mai ales, se disputa. Tocmai de aceea ea nu poate fi definitiva, ci se modifica permanent. Nici maniera de alegere a celei mai bune forme de guvernare, nici controversele privind stabilirea unei Constitutii nu sunt activitati politice in spiritul restrictiv al termenului. Intreg procesul este unul in care interesul general prevaleaza in raport cu interesele individuale sau de grup.
Plecand de la formula initiala, in care desemna actiunea in vederea constituirii a ceva, a construirii unei forme stabile de organizare, notiunea constitutiei a evoluat lent spre actualul sau inteles politic. Initial, in drept, termenul indica modul in care se constituie (stabileste) legalitatea unui lucru sau a unei activitati. Mai apoi, intelesul "constitutiei" s-a imbogatit, desemnand maniera in care se constituie orice structura. si in acest sens utilizam inca in limba curenta formule precum constitutia indivizilor, cu referire la totalitatea caracteristicilor lor congenitale. Dar, la orice s-ar referi termenul, Constitutia nu poate fi redusa la un simplu text de lege interpretat in functie de context.
Or, membrii Curtii Constitutionale nu pot explica cum in Decizia 218 din martie 2007 ajungeau la concluzia ca Legea 187 din 1999 nu instituie vreo "forma de raspundere juridica", si ca "deciziile Colegiului CNSAS nu au caracterul de sentinta si nu impun sanctiuni juridice" pentru ca pe 31 ianuarie 2008 sa constate exact contrariul? Sa fi contat contextul? Rolul lor in sistemul institutional romanesc nu e sa protejeze sistemul clientelar care functioneaza dupa 1990 si ai carui garanti erau unii magistratii santajabili. Oricum, politicienii, cei carora li se datoreaza cacofonia actuala, nu s-au prea grabit, constatand gravitatea verdictului Curtii, sa asigure in vreun fel ca spiritul CNSAS va fi conservat. Din contra, singurul lucru care a parut sa conteze a fost soarta arhivelor, nu a deconspirarii.
Nici Sergiu Andon, nici Dan Voiculescu nu au dat lovitura de gratie CNSAS, ci au exercitat dreptul constitutional la aparare. In schimb, membrii Curtii Constitutionale, deveniti peste noapte, alaturi de "tovarasul" lor nedespartit, Avocatul Poporului, adevarati gardieni ai "sariei", au detectat "veninul neconstitutional" si au actionat in consecinta, incercand distrugerea CNSAS. si, daca nu exista nici o "cale" unica pe care acesti "judecatori" mult prea partiali sa o identifice cu ajutorul revelatiei "divine", efectul actiunii lor ramane: situandu-se mai presus decat poporul, membrii Curtii Constitutionale au violat "in spirit" puterea natiuni, sfidand Constitutia.
Cristian Pirvulescu este analist politic, profesor la SNSPA
