Luna de miere a lui Gordon Brown se incheie cu rezultate neasteptat de bune. Chiar si presa conservatoare a admis ca scotianul intrigant, frustrat si stangist a trecut cu bine incercarile la care a fost supus inca de la inceput de mandat – ofensiva teroristilor islamici, inundatiile si razboiul diplomatic cu Rusia.
E adevarat, in ceea ce priveste terorismul, Brown si-a supus mai intai membrii cabinetului unei terapii de corectitudine politica. Brown le-a cerut colegilor ministri sa nu mai foloseasca expresia "razboi contra terorismului", nici sa asocieze cuvantul "musulman" cu atentatele de la Glasgow si Londra, dejucate de fortele britanice. Insa la fel de adevarat este si ca Brown l-a numit pe Sir Alan West, un erou al razboiului din Falkland, ca secretar de stat cu probleme de securitate. Primele declaratii ale lui Sir Alan West si decizii ale cabinetului Brown nu indica nicidecum vreo predispozitie defetista, dimpotriva.
Apoi, la inundatii, pe Gordon Brown l-a ajutat si comparatia cu nefericitul lider al opozitiei conservatoare, David Cameron, sau mai bine spus cu absenta acestuia. Desi circumscriptia sa din West Oxfordshire se afla sub ape, liderul conservator David Cameron s-a incapatanat sa-si onoreze o vizita programata in Rwanda. Admirator al lui Al Gore si copie a lui Tony Blair, conservatorul Cameron a dorit cu orice pret sa-si prezinte la Kigali viziunea despre combaterea saraciei globale, un raport de 478 de pagini. Vizita in Rwanda a fost un esec desavarsit. Cativa deputati rwandezi abia au catadicsit sa onoreze sesiunea Parlamentului de la Kigali si sa asculte predica lui Cameron despre prapastia dintre bogati si saraci. Iar predica lui Cameron a fost sabotata si de o pana de curent, aranjata parca de laburisti. si astfel, in timp ce David Cameron le vorbea celor 16 deputati rwandezi, Gordon Brown facea turul circumscriptiilor conservatoare grav afectate de inundatii.
Gordon Brown a abordat ferm si cazul Litvinenko, asumandu-si un razboi diplomatic cu Rusia. Pe vremuri diplomatii erau expulzati cu zecile sau chiar sutele, dupa cum isi amintea cu o oarecare nostalgie Oleg Kalughin, fost general KGB refugiat acum in SUA. Chiar si asa, expulzarea celor patru diplomati rusi, anuntata de un tanar ministru de Externe abia intrat in paine, David Miliband, pare sa fi produs furie, dar si surprindere la Kremlin. Intr-o prima faza, Putin a incercat sa minimalizeze, vorbind despre "o minicriza". Dar Londra a continuat sa mentina presiunea (confirmand complotul anti-Berezovski, obtinand sprijinul UE) si, dupa cinci zile, "minicriza" s-a transformat in acuzatii aduse Marii Britanii privind "atitudinea coloniala", "jignitoare". Britanicii, le-a spus Putin nervos tinerilor sai simpatizanti chemati la miting, "trebuie sa-si schimbe mai degraba creierul decat sa ne schimbe noua constitutia".
Astazi, Gordon Brown poate trece si testul mentinerii celei mai importante relatii bilaterale din lumea libera, cea dintre Marea Britanie si Statele Unite. Aflat in SUA, dupa un week-end petrecut la Camp David alaturi de presedintele Bush, Brown va dezamagi cu siguranta sperantele acelora care dadeau ca sigura slabirea parteneriatului dintre Londra si Washington. Vor fi schimbari de accent si mai ales de atitudine, expansivul Blair, a carui personalitate se potrivea perfect cu cea a lui Bush, fiind opusul mult mai rezervatului Brown. Dar relatia speciala dintre cele doua tari va ramane neschimbata. Gordon Brown a pus deja capat speculatiilor aparute dupa declaratiile hazardate ale unui vechi inamic al neoconservatorilor, Lord Malloch Brown, numit secretar de stat pentru Africa, Asia si reforma ONU. Inainte sa ajunga la Camp David, Brown a mentionat ca "relatia cu SUA nu este doar puternica, dar poate deveni mai puternica in anii viitori".
Gordon Brown pare sa fi depasit cu usurinta primele incercari ale noului mandat. Acest reviriment laburist poate aminti de "cantecul de lebada" al conservatorilor sub John Major. Dar in anii ’90, "cenusiul" Major, care a starnit putin entuziasm la inceput, chiar nu avea nimic de spus in comparatie cu leadershipul predecesoarei sale Margaret Thatcher. Major era un personaj sters, ajuns printr-un concurs de imprejurari si un puci la conducerea guvernului, in timp ce Gordon Brown este totusi unul dintre cei patru politicieni care au pus fundamentele victoriosului "New Labour" acum 13 ani. Cu Gordon Brown, laburistii au revenit neasteptat pe primul loc in sondaje. si au sanse sa ramana acolo atat timp cat liderului opozitiei conservatoare, David Cameron, nu va depasi stadiul de copie a lui Tony Blair.
Gelu Trandafir este publicist
