La nici doua zile dupa incheierea alegerilor parlamentare din Liban, primele libere dupa treizeci de ani de ocupatie siriana, Beirutul a fost zguduit ieri de un nou atentat comis asupra unui politician cu convingeri antisiriene. George Haoui, fost secretar general al Partidului Comunist Libanez, a cazut victima unui atentat cu masina-capcana, soldat si cu moartea unui insotitor al fostului lider comunist, si cu ranirea grava a soferului aflat la volanul masinii lui Haoui.
Asasinatul de ieri este al doilea in decursul ultimelor patru saptamani impotriva politicienilor antisirieni, dupa uciderea, la inceputul lunii, a ziaristului Samir Kassir. Atat anchetatorii libanezi, cat si analistii internationali atrag atentia asupra unui prim detaliu de asemanare intre cele doua atentate: atat ziaristul Kassir, cat si politicianul Haoui au murit in urma detonarii unor bombe amplasate sub masinile acestora.
George Haoui, membru al comunitatii crestine din Liban, a militat ani de-a randul impotriva influentei Siriei asupra tarii sale si a criticat in mod repetat mai ales activitatile serviciilor secrete siriene. Cum pozitia sa antisiriana era arhicunoscuta, ieri din ce in ce mai multi libanezi se intrebau tematori cine ar putea fi urmatorul politician vizat, dat fiind ca opozitia antisiriana a castigat in urma recentului scrutin majoritatea in Legislativul de la Beirut.
Speculatiile legate de existenta unei „liste a mortii”, intocmita de Siria si care ar cuprinde numele tuturor politicienilor libanezi antisirieni ce ar urma sa fie ucisi, au luat ieri o noua amploare. Tinand cont de faptul ca atat responsabili americani, cat si liderul druz Walid Jumblatt au facut recent si in mod public referire la existenta unei astfel de liste, temerile par cat se poate de intemeiate, in pofida repetatelor dezmintiri date de autoritatile de la Damasc in legatura cu aceasta „lista a mortii”.
Reactiile guvernantilor de la Beirut nu au intarziat sa apara. Ele tradeaza stupefactia in fata unui nou asasinat, dar si convingerea, exprimata mai voalat, despre existenta unor „conspiratori” aflati „in imediata vecinatate”.
In opinia primului ministru libanez, Najib Mikati, acestia „lovesc de fiecare data cand Libanul reuseste sa mai avanseze cu un pas”. Iar ministrul Justitiei, Ahmed Kabbani, a declarat imediat dupa sosirea la locul atentatului, situat in partea vestica (musulmana) a Beirutului, ca „asasinatul poarta semnatura acelora care doresc distrugerea procesului de pace din Liban”.
Oficial, circumstantele si motivele asasinatului, precum si identitatea atentatorului raman – cum altfel? – necunoscute. Dreptatea „cea din urma” insa poate fi facuta chiar de catre formatiunile politice care au obtinut mandate in noul Parlament. Alianta „Hariri” a castigat majoritatea parlamentara in primul rand ca urmare a pozitiei antisiriene adoptate. Pe viitor acest aspect trebuie urmarit si in alte planuri decat cel politic – cum ar fi cel economic, unde increngaturile siriano-libaneze gliseaza mult prea des in domeniul ilegalului. Numai astfel „pasul inainte” va putea ramane o constanta.
