Despre IPS Bartolomeu parerile sunt impartite. Exista o aripa a opiniei publice care-l incrimineaza si-l considera opac fata de cerintele (post)modernitatii. Exista insa o alta aripa care-l elogiaza si considera ca, daca ar avea mai multe personalitati de calibrul sau, Romania nu ar mai fi o rufa in bataia vantului. Faptul ca, printr-o miscare din punctul unora de vedere inspirata, din punctul altora gresita, a "spart" Mitropolia Ardealului poate fi deci privit ca un abuz sau ca o iluminare. Valeriu Anania este insa si un scriitor remarcabil, un talmacitor de prima mana si, nu in ultimul rand, un luptator anticomunist. Vine insa si cealalta aripa, care-l acuza de colaborarea cu fosta Securitate. Totusi, la varsta de 85 de ani, IPS Bartolomeu este un inalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane. Din aceasta demnitate, a trimis o scrisoare deschisa ministrului Educatiei si Invatamantului pentru ca in noua lege a educatiei sa figureze obligativitatea predarii religiei in scoala. De la bun inceput el afirma ca eliminarea religiei ca obiect de studiu in ciclul liceal este un regres fata de legea invatamantului din 1995. In argumentatia sa invoca o alta scrisoare, elaborata la inceputul anilor ’90 de Grupul de reflectie pentru innoirea Bisericii, fapt ce a dus atunci la includerea religiei in programa scolara a invatamantului preuniversitar. IPS Bartolomeu socoteste ca argumentele din 1991 sunt si acum actuale. Atunci, evident, aveam proaspat in memorie regimul comunist, cu toate crimele si nelegiuirile sale. A preda religia in scoala si a face din ea o materie obligatorie de invatamant, dincolo de aspectul ideatic si duhovnicesc, reprezenta o datorie morala, o despartire de atatea decenii de ateism mai mult sau mai putin agresiv, o asezare a invatamantului nostru pe temeiuri firesti. Acum ne apropiem de aniversarea a douazeci de ani de la revolutia din decembrie 1989 si probabil ca religia nu mai are valoarea de la inceputul anilor ’90, cu alte cuvinte temuta laicitate de la care s-au adapat din belsug toti dascalii proletariatului e mult mai importanta decat povesti despre Adam, Eva si Hristos. IPS Bartolomeu se opune acestui curent si doreste ca tinerii Romaniei sa capete o educatie religioasa. Bineinteles, multi nu sunt de acord cu atitudinea sa si-l considera pe ierarh o frana in calea progresului. IPS Bartolomeu insa nu da atentie unor asemenea proteste fiindca la varsta sa nici nu are ce pierde. stie ca Romania este o republica laica, dar mai stie inca ceva: ca bisericile noastre sunt duminica, la liturghie, foarte aglomerate. Ce inseamna aceasta? Ca o anumita educatie din care religia este eliminata nu corespunde impulsului oamenilor de-a se duce la biserica. Sa fie aceasta superstitie sau e chiar credinta? Tocmai ca sa nu reprezinte doar un obicei fara o baza reala de cunoastere este necesara si cultura religioasa, prin care elevii, la varsta formarii lor, sa priceapa ca cele petrecute in biserica nu sunt doar pentru mosi si babe si oglindesc de fapt aspiratiile esentiale ale fiintei umane. Asa suna punctul de vedere al ierarhului, dar si al scriitorului Valeriu Anania. Avem destule voci care spun ca educatia religioasa in scoli este curata indoctrinare si chiar "spalare pe creier". Scandalul icoanelor a plecat tocmai de aici. Care era pozitia noilor "iconoclasti"? Ca avand tot timpul o icoana sub ochi tanarul nu va mai avea constiinta libera si deci nu se va mai putea dezvolta… multilateral. Dar o asemenea critica uita ca tocmai pentru un asemenea "obiect" alti oameni au facut puscarie si chiar si-au pierdut viata. Ne amintim de o formulare din scrisoarea din 1991 a Grupului de Reflectie: "Daca actuala putere si-a propus sa-i inapoieze poporului roman bunurile furate de dictatura comunista, e de neinteles de ce-i retrocedeaza pamantul, dar refuza sa-i restituie cerul…". Fara comentarii, dar nu toti vor sa priveasca in sus.
