» Editura Paralela 45 a lansat, luni, la Bucuresti volumul "Legendele iubirii: Miturile necenzurate ale Greciei" de Andrew Calimach.
» Evenimentul a avut loc in prezenta autorului, americanul de origine romana, urmasul familiei de nobili moldoveni Calimachi.
» Cartea aduna pentru prima oara la un loc miturile grecesti care contin relatii erotice intre persoane de sex masculin, repovestite pentru publicul larg.
Andrew Calimach a copilarit in Romania, inainte ca familia sa sa emigreze in Statele Unite. Atunci cand, desi nu este clasicist de formatie, s-a inhamat la dificila sarcina de a culege si "restaura" miturile grecesti homoerotice, risipite in fragmente de texte din corpusul antic, a fost influentat si de traditia mitografica romaneasca, absenta in spatiul anglo-saxon (unde miturile pot fi citite doar in dificilele versiuni originale sau in parafraza). "Legendele iubirii" repovesteste in stil alert mituri despre care autorul spune ca nu apartineau unei minoritati sexuale si nu vorbeau despre homosexualitate, ci despre dragoste, tradare, pedeapsa sau generozitate. Modificate, cenzurate si adesea eliminate, mituri precum cel al iubirii lui Zeus pentru tanarul muritor Ganymede, aflam din textele critice care insotesc povestile, au circulat in nenumarate variante din perioada arhaica in cea elenistica, oglindind o realitate a societatii grecesti, relatiile erotice intre barbati. Criticul literar Ion Bogdan Lefter, invitat la lansarea cartii, a remarcat ca volumul nu poate fi considerat militant, in sensul ca nu cuprinde o teorie a libertatii sexuale sau erotice, fiind insa o carte care porneste de la interesul personal al autorului pentru miturile antice homoerotice.
Am stat de vorba cu Andrew Calimach cu ocazia lansarii "Legendelor iubirii".
» De ce ati scris aceasta carte?
Am simtit curiozitatea si nevoia de a gasi toate aceste mituri, atat cat se poate, si nu am reusit sa le gasesc nicaieri, deci nu mi-a ramas decat sa le caut eu insumi si sa le adun la un loc.
» Cum ati documentat cartea, avand in vedere ca nu sunteti filolog de profesie?
Cand m-am apucat eram complet incepator in studii clasice, nici macar nu stiam greaca si latina si nici acum nu pot spune ca le stiu. A trebuit sa lucrez cu texte in traducere in limbile engleza, franceza si italiana. Am avut norocul de a putea urma niste carturari care au deschis acest drum. Ei nu au recules miturile, dar au adus la un loc datele importante, sursele, zeii si eroii care au fost implicati in aceste relatii. Aceasta a fost sursa mea de baza. De exemplu, au autor-cheie in aceste studii, fara de care nu se poate studia in adancime su-biectul, se cheama Bernard Sergent. Bazandu-ma pe lucrarea lui, am putut merge mai departe, iar apoi sursele se amplifica. In Vest exista un intreg domeniu de studiu, gender studies si queer studies, care este extrem de folositor. Deci, pe de-o parte – clasicistii, pe de alta – queer studies; in felul acesta am adunat tot ce aveam nevoie.
» Aveti convingerea ca ati strans in aceasta carte toate miturile homoerotice?
Cred ca am strans toate miturile grecesti ale iubirii masculine care se mai pot strange acum, pentru ca de la greci ne-a ramas, in fond, foarte putin. stim despre multe alte mituri, dar nu avem surse concrete. Eu am strans toate miturile carora le-am putut gasi povestea si elementele drama-tice cheie, nu doar simplul fapt anecdotic ca a existat o relatie. De exemplu, despre Hercule si Iolaus, eroul teban, stim ca au fost iubiti, ca Iolaus l-a ajutat pe Hercule la una din muncile sale, ca ei impartasesc acelasi altar, dar asta este tot.
» Cartea dumneavoastra a fost primita bine in strainatate, avand recenzii in publicatii importante si primind si un premiu la categoria ei, ForeWord Book of the Year. Cum credeti ca o va primi publicul din Romania.
Eu am multa incredere in publicul din Romania. Cultura romana mi s-a parut intotdeauna o cultura foarte serioasa, din toate punctele de vedere. Sper ca "Legendele iubirii" sa aiba o primire si mai buna in Romania, unde sper ca oamenii citesc carti mai mult decat in Vest.
"Nu se poate face o apologie a homosexualitatii"
» In prefata semnata de filologul american James Butrica se discuta aspectul "angajat" sau chiar "provocator" al cartii. Este "Legendele iubirii" o pledoarie pentru acceptarea homosexualitatii?
Nu se poate face o apologie a homosexualitatii, asa cum nu se poate face o acuzare a homosexualitatii pentru ca, in primul rand, exista multe homosexualitati iar, in al doilea rand, fiecare din aceste homosexualitati are aspecte pozitive si negative. In cartea mea am incercat sa redau fidel si aspectele frumoase, si aspectele oribile ale relatiilor intre persoane de sex masculin. Grecii insisi aveau doua culori, doua moduri pentru aceste relatii: unele mituri erau povesti exemplare, iar altele erau "cautionary tales", cum se spune in engleza, povesti care contin o povata. Grecii erau foarte constienti de faptul ca relatiile masculine, ca orice relatii umane, pot avea aspecte negative, catastrofice sau pot avea efecte pozitive si ii pot umaniza si imbogati pe parteneri. Unele povesti comunica calea care ar trebui urmarita intr-o astfel de relatie, felul in care ar trebui sa relationeze barbatii si tinerii, iar altele relateaza contraexemple, cum ar fi provestea lui Laios si Crisippos, care este povestea unui viol. Sau povestea lui Narcis, care arata nu cum trebuie sa se poarte un iubitor, ci cum nu trebuie sa se poarte un iubit. Mitul lui Narcis este povestea unui tanar care nu a stiut sa fie iubit, nu a stiut sa se poarte cu iubitorii sai.
» Este felul in care era randuita societatea greceasca un posibil model de urmat pentru noi, modernii, cel putin in privinta sexualitatii?
Sunt multe aspecte care pot fi luate in consideratie. Veti gasi un capitol la sfarsitul cartii care vorbeste mai detaliat despre asta. Ce am putea prelua de la greci este credinta lor ca generozitatea este importanta, ca tinerii nu trebuie exclusi din ale iubirii, ci mai degraba supravegheati.
» "Legendele iubirii" este un volum de popularizare si este destinat unui public mai larg. Ce influenta credeti ca ar putea avea asupra cititorilor tineri?
Speranta mea este ca tinerii de toate preferintele sexuale sa cunoasca aceste povesti, sa le aprecieze ca povesti si sa aprecieze in ei insisi sentimentele general umane pe care le descopera aici. Sper si sa aprecieze in prietenii lor, care s-ar putea sa aiba sentimente diferite de ale lor, acele sentimente si sa relationeze unii cu altii cu respect si prietenie. si cu dragoste, daca este cazul.
» Subtitlul englezesc al cartii este "Miturile grecesti gay", pe cand subtitlul romanesc este "Miturile necenzurate ale Greciei". De ce l-ati schimbat pentru editia in romana?
Am avut mustrari de constiinta, deoarece cuvantul "gay" ne poate face sa credem ca exista o singura homosexualitate, aceeasi si pe vremea grecilor antici si acum, cand in realitate exista mai multe homosexualitati diferite.
Nu a ramas nimic de recuperat din averea familiei Calimachi
» Cand ati plecat din Romania si de ce?
Am plecat in 1966, la varsta de 12 ani, impreuna cu parintii, care au fost foarte ingrijorati de posibilitatea de a ramane aici, intr-o tara fara libertate si care nu oferea conditiile unei educatii bune, pentru ca noi eram considerati de origine nesanatoasa.
» Ati pastrat vreun fel de legaturi cu Romania?
Dupa Revolutie m-am reintors din cand in cand si mi-am facut noi prieteni, iar acum vin in tara in fiecare an sau la doi ani. Insa centrul vietii mele ramane in America.
» Ati recuperat dupa 1989 ceva din averea familiei dumneavoastra de aici?
Nu, nu a ramas nimic.
» In Statele Unite cu ce va ocupati?
Sunt director de companie.
» Ce parere aveti despre faptul ca o comisie juridica a Senatului a votat recent pentru modificarea codului familiei, astfel incat sa defineasca casatoria ca avand loc intre un barbat si o femeie?
Este foarte important, din punctul meu de vedere, ca oamenii sa aiba dreptul la libera asociere si, daca vor sa traiasca impreuna si vor sa isi ia acest angajament, sa aiba libertatea sa o faca, indiferent de ce sex au. Dar, daca asta ar trebui numit "mariaj" sau sa aiba alt nume, pentru mine personal este mai putin important. Ce este important este sa iti poti trai viata in mod legitim, sa fii recunoscut de autoritati cu drepturile care ti se cuvin ca partener in aceasta relatie legitima, iar daca aceasta este numita altfel decat casatorie, nu vad nici o problema. Spre exemplu, exista o traditie in Biserica Ortodoxa estica, numita "adelphopoeia". Este o slujba religioasa pentru unirea a doi barbati sau a doua femei. "Adelphopoeia" este o denumire in greaca care s-ar putea traduce prin "crearea fratiei". Aceasta ceremonie a fost folosita timp de multe secole pentru exact astfel de uniuni; a fost folosita in Grecia, a fost folosita in Albania si poate si in alte regiuni. Nu stiu care este istoricul relatiei pe care noi o numim "fratie de cruce", as fi curios sa aflu, dar stiu ca relatia de adelphopoeia a existat foarte mult timp, pana in secolul trecut. In Albania se numeste "delameria", "contractare de fratie", si are exact aceasta functie. Deci, nu are importanta ce nume ii dai; ce conteaza este sa poti trai legitim, cu capul sus, si sa fii recunoscut de guvern si de legi si sa ai drepturile tale ca partener intr-o relatie. Cum se numeste nu conteaza si poate, din punctul meu de vedere, ar fi mai bine sa nu se incalce acest domeniu al mariajului. De ce sa nu pastram mariajul intre barbat si sotie si sa cream o alta relatie, care sa aiba alt nume, dar care sa aiba drepturi si obligatii asemanatoare.
