A ajuns la cea de a III-a editie actiunea initiata de Teatrul de Comedie, pe nedrept uitata de presa, "Comedia tine la TINEri". Este o oferta adresata tinerelor talente – regizori, actori, scenografi – cu scopul lansarii, afirmarii lor in viata teatrala.
Primele editii…
De trei ani, Teatrul de Comedie pune la dispozitia tinerilor creatori sala Studio, cu un regulament foarte simplu. Proiectele unor echipe (actori, regizori, scenografi) sunt acceptate in urma selectiei si prezentate publicului pentru un numar restrans de reprezentatii, cu intrare gratuita, urmand ca apoi sa fie premiate manifestarile artistice deosebite, iar cel mai bun spectacol sa se integreze in repertoriul stabil al teatrului. Prima editie din 2005 a proiectului "Comedia tine la TINEri" a gazduit: "Ce tipe misto!", "Domnul Masure", "Edmond" si "Comedie neagra". Ultimele doua spectacole au lansat personalitati care s-au impus, fie in regie: Marcel Top ("Edmond"), fie in actorie: Mihai Bendeac, Bogdan Cotlet, Pavel Barsan, Andreea Samson ("Comedie neagra"). Cea de a doua editie a fost mai fragila in promisiuni si a cuprins "Buzunarul cu paine", "Déja-vu", "o statie" si "SubUrbia". S-a detasat ultimul spectacol construit inventiv de regizorul Aurel Palade, cu o distributie ce reunea tineri inzestrati.
Cu toate ca anual, institutele de arta teatrala – de stat si cele particulare numeroase – dau "pietii teatrale" un numar mare de absolventi, in special actori, iar acestia ar trebui sa-si caute un drum al afirmarii, putini au curajul si ambitia de a se reuni in echipe pentru a incerca sa onoreze provocarea proiectului "Comedia la TINEri". La cea de a treia editie s-au prezentat doar trei spectacole: "Bella si cavalerul fara nume", "Emigrantii" si "Zoo Story". Doua dintre ele, intr-adevar, merita a fi vizionate de marele public pentru a cunoaste tineri de valoare.
TREI ACTORI ADMIRABILI ("Bella si cavalerul fara nume")
Este un spectacol de calitate, care cel putin din punctul de vedere al distributiei prilejuieste cunoasterea a trei talente deosebite, ce vor imbogati paleta valorilor teatrale. Regizorul Vladimir Anton cu pricepere s-a oprit la piesa lui Oliver Emanuel, care poate evidentia actorii. Autorul cunoaste succesul in Anglia, in 2001 lansandu-se cu "Bella sau cavalerul fara nume", o piesa cu un conflict abil manevrat si personaje solid construite. Bella si Donny sunt frati, au ramas singuri in urma disparitiei misterioase a parintilor – cauza disparitiei creeaza suspansul tensionat al actiunii -, iar in viata lor ciudata intervine Philip, ce se indragosteste de sora, si ii provoaca pe cei doi la dezvaluiri pentru aflarea adevarului privind parintii. In scenografia minimalista, sugestiva datorata lui Vladimir Turturica, regizorul Vladimir Anton incearca, si partial reuseste, sa mearga pe un stil cinematografic in concept, prin succederea intr-un montaj alert a scenelor tratate ca secvente de film. Pana la momentul destainuirilor la microfon a personajelor – exagerat plasat -, spectacolul are consistenta teatrala pe care, insa, regizorul incepe apoi sa o neglijeze, preferand efecte fortat impuse. Meritul principal al regizorului Vladimir Anton ramane indrumarea actorilor in realizarea impresionanta a fiecarui rol. Este cuceritoare evolutia tinerei actrite, Ioana Anastasia Anton care promite de pe acum a fi o personalitate speciala, mai rar intalnita. Avand o infatisare placuta, calda, de ingenua, parca indicata rolului Julietei, actrita demonstreaza ca detine forta dramatica autentica. Firescul, naturaletea expresiilor, trairea interioara intensa, sunt coordonatele de baza ale interpretarii sale de exceptie, prin care impune complexitatea personajului Bella. Actrita gandeste in amanunt subtextul situatiilor, cat si relatiile Bellei cu fratele, Donny si iubitul, Philip. Da stralucire personajului Philip, Tudor Aaron Istodor, prin subtila expresie adoptata in creionarea profilului celui indragostit ce patrunde in culisele unei familii stranii. Remarcabil este modul in care actorul, cu inteligenta, puncteaza amplificarea pasiunii lui Philip pentru Bella, cat si incercarea de a intelege manifestarile fratelui. Un rol dificil este Donny, fratele marcat grav psihic de "disparitia" parintilor, pe care Lucian Iftime reuseste sa-l descifreze in profunzime, apeland la fine accente de expresie. "Bella si cavalerul fara nume" ne demonstreaza ca mai putem avea incredere in tanara generatie de creatori care detine talente iesite din comun ce asteapta sa fie valorificate.
UN REGIZOR CU SUBSTANTA CULTURALA ("Emigrantii")
Piesa lui Slawomir Mrozek, avand in centru prezentarea destinului dramatic a doi emigranti, un intelectual si un muncitor, a atras, de-a lungul vremii, pe multi regizori. De asta data, tanarul regizor Zalán Zakariás surprinde prin consistenta teatrala a viziunii sale, moderna, originala in vizualizare. Regizorul este si autorul inspirat al unui decor desenat din elemente realiste, functionale, folosite cu inventivitate.
Zalán Zakariás exploateaza spatiul neconventional al salii Studio, cum rar s-a mai incumetat cineva sa-l intrebuinteze. Dialogul dintre cei doi emigranti e dirijat de regizor sa prinda de la o scena la alta tensiune dramatica, fiind ilustrat teatral admirabil, utilizand coerent stilul de expresie al teatrului realist. Tot timpul cei doi au de intreprins o actiune in scena, numai ca acea actiune are ca scop sustinerea framantarilor care le macina existenta ajunsa intr-o situatie limita.
Regizorul Zalán Zakariás "citeste" teatral fiecare replica, o ilustreaza folosind obiectele din decor, cat si costumele lui Eszter György concepute cu atentie in functie de caracterul personajului, si puncteaza momentele tensionate prin ilustratia muzicala aleasa cu subtilitate.
Actorii, Alexandru Unguru (personajul AA) si Florin Lazarescu (personajul XX)
reusesc sa imbine cu multa masura, credibil, comicul cu dramaticul situatiilor, sa nuanteze starile prin care trec personajele, sa le contureze profund profilul psihologic. "Emigrantii" ramane un spectacol cu valoare emotionala, ce prilejuieste descoperirea unui regizor cu substanta culturala in viziune, matur, care se va impune cu certitudine.
UN SPECTACOL CONFUZ ("Zoo Story")
Drama lipsei de comunicare, tema preferata a lui Edward Albee, sta la baza conflictului dezvoltat de cele doua personaje, Jerry si Peter, in "Zoo Story". Spectacolul regizat de Silvia Dumitriu este insa confuz pentru ca si-a dorit sa fie in ton cu moda proiectiilor, a efectelor multimedia (Alecs Georgescu, Simion Cernica) prin care se vroia si completarea scenografiei Iulianei Gherghescu, dar efectele folosite nu isi gaseau o solida motivare in scriitura lui Albec. Relatia dintre personaje isi pierdea consistenta, fiind sufocata de prea multele proiectii si accente sonore stridente. Regizoarea nu a vegheat nici la cizelarea interpretarii celor doi tineri actori, Adrian Anghel si Sorin Dinculescu, care si-au interpretat simplist personajele. Din intentia originalitatii cu orice pret, spectacolul ramane doar un experiment caznit.
ileana.lucaciu@romanialibera.ro
