Marţi, 20 iunie, la Humanitas Cișmigiu, Magda Răduță, autoarea cărții „«Îi urăsc, mă!» O antologie a pamfletului. De la cronicarii munteni la Pamfil Șeicaru“, inventariază și analizează numele importante din istoria pamfletului românesc, care sunt apoi chemate la apel prin câteva dintre textele lor emblematice.
Aflăm ce au avut de împărțit cu lumea sau cu contemporanii lor cronicarii munteni, comisul Ionică Tăutu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Ion Heliade-Rădulescu, Eminescu, Caragiale, Arghezi, N.D. Cocea, Ion Vinea, E. Lovinescu, Petre Pandrea, Isac Ludo și Pamfil Șeicaru.
Vor vorbi despre ei Magda Răduță, Ioana Pârvulescu, Mircea Vasilescu și Cosmin Ciotloș, iar actorul Dan Rădulescu va citi câteva fragmente din textele pamfletare din volum.
Astfel, spune Magda Răduță, „în lunga sa istorie, începând cu satirele antice şi cu oratoria de tribună, pamfletul e, covârşitor, un discurs social al înfruntării: o probă a actualităţii, un denunţ al relei alcătuiri din lumea prezentului, un protest direct, public şi vehement. E născut din indignarea în faţa nedreptăţilor şi nu se dă înapoi de la nimic, riscând totul ca să le demaşte. Singur martor, şi încă neputincios, al iremediabilului dezastru, pamfletarul nu poate fi altfel decât atroce şi spumegat. El stă singur în «colţul adevărului», neascultat de nimeni, şi e cu atât mai vehement cu cât dezastrul e mai întins“.
Texte de dinainte de al Doilea Război Mondial
Potrivit autoarei, „antologia de față cuprinde o selecţie de texte pamfletare româneşti până la al Doilea Război Mondial, care în-cearcă să dea imaginea unui gen practicat cu pasiune şi vervă în întreaga literatură şi publicistică de la noi“.
„Începând cu arţăgoşii cronicari munteni, care fac pamflet din temperament şi din loialitate, până la înfruntările din gazetele interbelice, în traseul pamfletului românesc se citesc, simultan, istoria confruntărilor sociale şi dificilul drum către modernizarea formelor instituţionale româneşti, dar şi modificările pe care discursul literar le înregistrează în acelaşi timp cu socialul, căruia îi aparţine şi asupra căruia acţionează“.
Magda Răduţă dezvăluie că majoritatea pamfletelor „sunt texte care au intrat în literatură din gazetărie, purtându-şi în egală măsură actualitatea şi indignarea care îmbracă forma unei violenţe verbale dezlănţuite (şi uneori insuportabile – numai că, pentru pamflet, norma e insuportabilul)“.
„Citite în înşiruirea lor cronologică, pamfletele aduc la lumină şiruri -vechi şi lungi de strâmbătăţi: monarhi cruzi şi demnitari dintr-o ierarhie ticăloşită, la Radu Greceanu, N.D. Cocea, Petre Pandrea, Pamfil Şeicaru, clerici făţarnici la Arghezi, legi prost alcătuite la Ion Heliade-Rădulescu, Mihai Eminescu şi, iarăşi, Arghezi. E imaginea, cu totul întunecată, a unor vinovăţii pe care pamfletarii le denunţă neobosit, în invective spumegate, de aproape două secole“, adaugă Magda Răduţă.
STIL. „Un om pasionat de obiectul cercetării“
Despre stilul autoarei, Radu Paraschivescu spune: „Scrisul Magdei Răduţă e variat, expresiv şi răsplătitor. Avem de-a face, în mod evident, nu doar cu un om pasionat de obiectul cercetării, ci şi cu un stilist. Ea nu oferă cititorilor profilul unui filolog pedant şi dornic să epateze, ci rezultatul unei munci aşezate, dusă la capăt cu lumină pe chip. Un cercetător care scrie despre floretiştii cuvântului are, la rândul său, floreta la brâu“.
