La firul ierbii, unde traiesc oamenii normali, cu problemele lor cotidiane, acolo ar fi trebuit sa se simta democratia. Dar acolo se resimt, mai degraba, frica de ziua ce vine, spectrul somajului si al scaderilor salariale, prabusirea puterii de cumparare, descumpanirea si dezorientarea. In rest, totul pare bine in cea mai buna dintre lumile posibile!
La Pittsburgh, unde la sfarsitul acestei saptamani urmeaza sa se intruneasca sefii de stat si de guvern ai celor mai puternice economii ale momentului, cu ocazia celebrului G 20, se pregateste ceva si pentru oamenii obisnuiti. Ca si la firul ierbii sa se transmita ceva din euforia bahica ce a cuprins unele medii economice pentru care criza s-a si incheiat. si cum gazda va fi Barack Obama, cel care pe 14 septembrie, cand se implinea un an de la prabusirea bancii Lehman Brothers si de la declansarea fazei acute a crizei economice mondiale, tinea simbolic, chiar pe Wall Street, la doi pasi de bursa newyorkeza, un discurs descris drept critic la adresa mediilor financiare si anunta relansarea reformei finantelor, asteptarile nu par zadarnice. Dar daca bursa newyorkeza a reactionat pozitiv la aceste propuneri, terminand sedinta din acea zi cu usoare cresteri ale indicilor bursieri, reprezentantii de top ai mediului bancar au lipsit ostentativ din public.
In aceste conditii, nu pare sa conteze prea mult punctul de vedere european, anuntat printr-o scrisoare comuna de Angela Merkel si Nicolas Sarkozy si sustinut fara prea multa tragere de inima si de Gordon Brown, privind reglementarea finantelor mondiale, mai ales in privinta bonusurilor traderilor. Oricum, bonusurile traderilor – astronomice chiar in plina criza – nu sunt cauza, ci consecinta unei crize mult mai profunde.
In Romania, unde altele sunt prioritatile, ceea ce se va intampla la Pittsburgh pare putin bizar. Dar fie ca acolo – ceea ce e putin probabil – se vor face pasi seriosi catre reglementarea pietelor financiare mondiale, fie ca se vor face doar "progrese" cosmetice, situatia generata de aceste decizii ne va afecta si pe noi. Nu-i insa totuna sa tii publicul treaz, informandu-l, consultandu-l si facilitandu-i participarea la decizii, sau sa-l amagesti. Ca paradisul pietei nu e deschis tuturor si ca nu poate asigura promisa bunastare generala pare acum evident.
Doar cativa fundamentalisti ai pietei – incremeniti in proiect si refuzand confruntarea cu realitatea – mai cred astazi in capacitatea de autoreglare a pietei. si daca lipsa de curaj a liderilor politici mondiali, surprinsi de virulenta crizei, dar depasiti intelectual de consecintele sale, poate sa determine efecte perverse greu de anticipat, cel putin, acestia au incercat sa gaseasca solutii. Insa defazajul politicienilor romani in raport cu criza economica amplifica problemele politice si institutionale structurale prin care trece Romania. Caci la noi criza, amplificata de campania electorala permanenta din ultimii trei ani, a readus dependenta de "organismele internationale". Dar daca politica Romaniei este stabilita de functionarii FMI, ai Bancii Mondiale ori de cei ai Comisiei Europene, care mai e rostul institutiilor care ar trebui sa exercite suveranitatea nationala?
Daca cei pe care nimeni nu i-a ales privesc de la inaltimea statisticilor si hotarasc destinul unor comunitati pe care nu le cunosc – si inca intr-un moment in care cele trei institutii sunt in plina criza de legitimitate –, atunci cine sa se mai intereseze de ce se intampla la firul ierbii? si daca lucrurile acolo se vad altfel, si daca sindicatele se pregatesc de confruntare, si daca riscul derapajului creste, cine este de vina?
