Hai sa admitem ca la inceputul inceputului, desi e greu de precizat cand a fost acesta, clasa noastra politica era toata o apa si un pamint. Toata lumea avea aceleasi ambitii, in general nelegitime, pentru ca politica la noi inseamna a avea o renta enorma pe seama statului, doar ca unii avusesera ocazii mai multe, iar altii ocazii mai putine. În acest peisaj admit, de dragul impartialitatii, ca nu era mare diferenta intre Traian Basescu si ceilalti, nici el nu s-a abtinut, ca si domnul Iliescu, altfel autodeclarat cel mai onest politician roman, de la a-si cumpara o casa de la stat, pe un pret mai bun, nu de pe piata. Dar conjunctura a facut astfel incat anticoruptia a devenit tema lui de campanie intr-un moment greu pentru el. Hai sa admitem ca in 2004, dupa multe batalii cu PSD, prea multi cai fusesera ucisi sub Basescu, si singura lui solutie a fost sa-l incalece pe cel pe care i l-am oferit noi, cel al anticoruptiei.
De atunci incoace, situatia s-a schimbat simtitor. Basescu, odata in sa si in aplauzele multimii, a vrut si vrea un al doilea mandat. Vehiculul, care a fost initial poate doar un instrument de supravietuire politica a devenit, din necesitate, un animal sfant, care nu mai poate fi sacrificat, are viata lui si il antreneaza pe presedinte intr-o multime de situatii dificile, inclusiv cu aripa pro-renta din propriul sau partid (care nu e cea a lui Emil Boc, ca sa fie clar). Nu mai conteaza daca orgoliul sau onoarea il tin pe Basescu in sa cu stindardul in mana. Discutia asupra sinceritatii lui e inutila. Stindardul a devenit al lui, el este urmat sau nu dupa cum il tine. Ca atare, caderea lui Basescu, ca si a stindardului sau, personificat perfect de personalitatea donchisotesca a Monicai Macovei (care in zilele din urma a primit, fara sa ceara, noi declaratii de sustinere nu doar de la Comisia Europeana, al carei veritabil purtator de cuvant a fost in Romania, ci si de la guvernul american) inseamna prabusirea si amanarea cu cel putin zece ani a visului de a face din statul roman o entitate autonoma fata de interesul privat, un actor capabil sa actioneze deasupra grupurilor de interese, tratandu-ne pe fiecare egal.
Ca atare, cu regret, nu am nici un interes pentru argumentele cuiva precum Crin Antonescu, care a jucat un rol esential in impiedicarea perchezitiei la Adrian Nastase si in statuarea ideii ca parlamentarii sunt deasupra legii. Chiar daca ii acord suficienta credibilitate, cum acord oricarui om politic, ca sa-i ascult discursul, fara sa-l arunc din start deoparte ca pe un discurs ipocrit, stiu ca nu se va referi la ce urmeaza, ci numai la ce a fost. La fel privesc pe multi alti politicieni din PSD si PNL, despre care nu as fi crezut ca vor ajunge sa recite replici boante scrise de Dan Voiculescu. Ce ar trebui sa ne spuna onor opozitia noastra, ca si liberalii ramasi in PNL, este ca batalia lor contra lui Traian Basescu nu are nici o legatura cu coruptia, si sa ne ofere niste garantii in acest sens. Care, e simplu: ca sefii procuraturii raman unde sunt, ca fiecare om politic anchetat se duce sa se apere la tribunal fara alte interventii, cum am face oricare dintre noi, ca nu se mai trec de catre onor guvernul acte legislative prin care chiriasii RAPPS, unii abuzivi, altii chiar ilegali, au dreptul sa-si cumpere locuintele de privilegiu la pret de favor, ca nu se mai dau ordonante prin care sunt amanate de la faliment firme prietenoase suficient timp cat sa-si sifoneze toate activele, ca nu se mai trec de onor Camera Deputatilor la initiativa unor pesedei acte de amnistiere a celor care au distrus bancile de stat prin credite preferentiale. Pana una-alta, Macovei si Basescu au oprit asemenea acte, mult mai frecvente decat le-am descris eu aici. Luati lista de legi trimise inapoi de la promulgare si o sa vedeti ca nu castigam nimic daca il eliminam pe presedinte, oricat nu ne-ar placea manierele lui. Dimpotriva. Ajutam pe unii sa isi asigure renta. Ce sa mai spun de cum multumim Monicai Macovei, ca a dus in spate, cu aliati modesti, trei sferturi din povara integrarii noastre! Ce vrem sa demonstram, ca suntem poporul Mioritei si nici o porcarie nu ne e straina?
Poate a oferit cineva asemenea garantii si eu nu le-am auzit? În acest caz, sa revina! Pana nu o face, in termeni expliciti, tentativele de demitere a ministrului Justitiei si de suspendare a presedintelui sunt un atentat la morala publica, care justifica orice reactie a publicului care crede in decenta, si care nu e mic, inclusiv iesirea in strada.
Alina Mungiu-Pippidi,
politolog
