Spectacolul lanseaza provocarea de a privi atent si judeca astazi timpul epocii de trista amintire, al "epocii de aur Ceausescu", si chiar pe cel prezent. Propunerea poate interesa atat pe cei care au trait acele vremuri, dar mai ales pe tineri carora li se ofera "o lectie" de istorie mai atractiva decat cea din manualele scolare anoste.
Teatrul National "I.L. Caragiale" dezvolta de doi ani un proiect necesar, "Procesul comunismului" fara judecatori; incearca cu ajutorul dramaturgiei noastre o introspectie in trecutul nu foarte indepartat care, din pacate, mai are si astazi ramasite active. A prezentat, mai intai, "Comedie rosie" de Constantin Turturica, in regia inspirata a lui Alexandru Tocilescu. Spectacolul a avut si are succes, onorand repertoriul Nationalului bucurestean. A urmat "Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali" de Matei Visniec, in regia lui Florin Fatulescu, un spectacol controversat cu un text sofisticat in stilul absurd, dificil de acceptat de publicul tanar. Proiectul "Procesul comunismului" continua, iar Centrul de Cercetare si Creatie teatrala "Ion Sava" se lanseaza cu propunerea vizionarii spectacolului "Complexul Romania" de Mihaela Michailov, un text care a obtinut premiul UNITER pentru cea mai buna piesa a anului 2006. In debutul activitatii sale, Centrul "Ion Sava" a organizat un atelier de creatie cu scopul de a sprijini tinerii creatori, rodul acestui laborator fiind spectacolul de fata. Textul Mihaelei Michailov iese din conventiile cunoscute ale dramaturgiei. Autoarea propune, de fapt, un jurnal cu insemnari din "epoca Ceausescu", adus pana in zilele noastre. Personajele sunt schematice. Marcate de dictatura comunista se vor confrunta si cu "libertatea" de dupa ‘89, cu realitatea social-politica discutabila a inceputului de mileniu trei. Meritul tinerei Mihaela Michailov este radiografierea acida a trecutului si chiar a prezentului. Cu ochi lucid selecteaza aspecte esentiale, iar "jurnalul" sau devine o lectie deschisa despre o istorie care nu ne poate lasa indiferenti. Autoarea se adreseaza – in special colegilor de generatie -, mult mai documentat si convingator decat o fac astazi manualele de istorie, si provoaca la un original "proces al comunismului" in care judecatori pot fi si cei nascuti dupa ‘89. Textul sau este special si a fost imbogatit la repetitii prin contributia actorilor si chiar a regiei. Povestea e simpla. Se consemneaza istoria a doi elevi "pionieri" si a familiilor lor, ce duceau o viata mizera, marcata de lipsuri, cand la televizor era elogiat Ceausescu. Parintii traiau si frica dictaturii, amenintarile si actiunile securitatii. La "revolutie" unul din eroii "pionieri" va fi rapus de gloante, iar celalalt va alege, apoi, emigrarea in Canada. Faptele timpului sunt semnificativ evocate de Mihaela Michailov, personajele, repetam, sunt insa schematice, dar contactul cu aceste evocari si atentionarea asupra efectelor ce le au asupra prezentului, in stil simplu, jurnalistic chiar, percuteaza emotionant spectatorii. Ireprosabil gandit ca apel la cunoasterea istoriei, textul nu beneficiaza totusi de o interpretare pe masura virulentei sale.
Spectacolul s-a vrut modern apeland la clisee. Tanara regizoare Alexandra Badea a folosit excesiv proiectiile, dar selectiile imaginilor nu sunt rodul unei documentari serioase. Au fost alese la intamplare proiectii cu manifestari de slava a conducatorului iubit si declaratii sforaitoare de pretuire la adresa cuplului dictatorial. Regizoarea a preferat un decor desenat, cu spatii de joc marcate, cu un mobilier din cuburi, dar a apelat si la accente realiste – de pilda, borcanele din camara cu provizii -, acest amalgam de stiluri, duce la haos in perceperea situatiilor evocate. Scenografia apartine Lilianei Cenean. E penibil sa vezi intr-un spatiu neconventional, unde se sugereaza stangaci locatiile, de exemplu, cum se pregateau proviziile de iarna, bulionul, pe timpul lui Ceausescu. Personajele… macina cu sarg rosii, fara rost pentru sustinerea ideilor de baza ale evocarilor, intr-un decor desenat. Exemplele de tratare realista sunt multe si demonstreaza ca regizoarea Alexandra Badea nu a gasit solutia ilustrarii teatrale fara sa apeleze la resursele teatrului conventional. Regizoarea a mizat, la un moment dat, si pe dialogul interactiv, dar acesta e intrebuintat sporadic doar de personajul Georgica, si uitat pe parcursul reprezentatiei. Hiba cea mare a regiei ramane insa indrumarea actorilor, cizelarea relatiilor dintre personaje. Fiecare membru al distributiei si-a jucat rolul asa cum a crezut de cuviinta. Cu experienta sa bogata, doar Raluca Zamfirescu reuseste o scena memorabila in care taie respiratia publicului cand sustine monologul plin de sfaturi ale bunicii catre nepotul ce a ales drumul emigrarii in Canada. Monologul sau e tragi-comic si impresioneaza. Un personaj schematic, minor, actrita reuseste sa il imbogateasca, sa-l impuna pentru ca traieste sincer, intens fiecare relatie cu cei din jur, fiind o prezenta remarcabila si atunci cand nu are replica. Raluca Zamfirescu s-a adaptat cerintelor spatiului neconventional al Salii Atelier, ferindu-se abil de exagerari, jocul sau fiind sensibil nuantat. Eroul evocarilor trecutului este Georgica, iar Razvan Oprea ii sustine cu temperament izbucnirile copilaresti de pionier, numai ca nu reuseste convingator sa sugereze si evolutia personajului care traverseaza doua epoci istorice. Corecte, dar fara stralucire sunt interpretate personajele familiei Mircica – fiul, pionier naiv si mama -, de catre Eduard Adam si Carmen Ungureanu, ca si tatal lui Georgica de Ioan Andrei Ionescu. Melodramatic, ca un personaj dintr-o banala telenovela este tratata mama lui Georgica de Diana Dumbrava. Securistul interpretat de Mihai Calota devine o caricatura, un personaj ridicol in multe scene. Regizoral scena intalnirii mamei lui Georgica, "pionierul", cu securistul care intr-o pornire erotica ii… trage chilotii de pe ea, dupa ce i-a ucis sotul, este hilara. Din nou, regia a dovedit lipsa de inventivitate in cautarea unor noi formule de expresie teatrala, dezavantajand actorii. In bogatul sau CV din programul de sala, regizoarea Alexandra Badea specifica si prezenta sa la "Festivalul de teatru de la Timisoara, Teatrul National Bucuresti, cu spectacolul «Celalalt Cioran»" la care, ciudat dar a uitat sa aminteasca ca regia apartinea lui Radu Penciulescu! A facut poate doar asistenta de regie si ar fi putut invata multe de la acest maestru al teatrului nostru, dar… "Complexul Romania" arata ca n-a invatat decat sa-si treaca numele ca o contributie la "Celalalt Cioran" unde rolul titular era interpretat de regretatul Ovidiu Iuliu Moldovan.. Spectacolul "Complexul Romania" trebuie insa vizionat pentru ca textul simplu, impune ideea provocatoare de a nu uita trecutul si ramasitele sale prezente, explica esentele unei istorii amare si determina condamnarea lor, precum si culpabilizarea celor ce au slujit acea epoca de trista amintire.
ileana.lucaciu@romanialibera.ro
