Iura Luncasu: „O distributie buna ga­ranteaza 50% din succes”

In urma colaborarii cu Marin Moraru, Gheorghe Dinica, Florina Cercel, Gheorghe Visu si colegii lor, regizorul Iura Luncasu crede ca jumatate din succesul unei
productii este data de valoarea actorilor.

Carte de vizita

Nume: Iura Luncasu
Studii: Liceul Muzical Glinka; A studiat timp de 10 ani pianul, acordeonul si trompeta; Facultatea de Teatru din cadrul Universitatii de Arte "George Enescu" din Iasi. A lucrat ca reporter si producator la Pro TV, reporter la Tele7abc, a regizat serialul "In familie" Prima TV; regizor MediaPro
Profesie: actor, regizor

Tanarul regizor Iura Lun­casu, nascut  in Republica Moldova, a fost mai intai actor. La regie a ajuns, dupa cum insusi marturiseste, din orgoliu. A stat, ca actor, trei ani la Teatrul din Piatra Neamt. A regizat productiile "Numai iubirea", "La­crimi de iubire", "Iubire ca in filme", "Inima de tigan" si "Regina", la Acasa TV.
 
Cum va explicati prefe­rin­ta multor telespectatori pentru telenovele, ceea ce-i obliga si la rezervarea unui anumit timp liber pentru a le urmari?

Iura Luncasu: Explicatia este foarte simpla, atata timp cat urmaresc o poveste buna, interesanta, realista, este normal sa devina dependenti si sa isi faca timp pentru ea.  Iar faptul ca "Inima de tigan" este o telenovela care a prins nu numai in Romania, ci a fost vanduta si in Turcia, Croatia, Slovenia, inseamna ca am facut o poveste adeva­rata, ce nu are bariere.

Care este diferenta dintre munca unui regizor pentru un film si pentru o telenovela?

I.L.: Este cu totul si cu totul alta meserie. Cinematografia are alte rigori decat serialul de televiziune. La film se lucreaza cu o singura camera, ai mult mai mult timp sa decupezi o situatie, pe cand in televiziune trebuie sa obtii aceleasi efecte tntr-un timp foarte scurt, de aceea, spre exemplu, se filmeaza cu trei camere. Iar diferentele sunt atat de mari incat pot sa spun ca vorbim de meserii diferite.

Ca regizor colaborati uneori cu scenaristii pentru telenovelele care au un numar impresionant de episoade?

I.L.: Nu numai cu sce­nari­stii, este o echipa, un nucleu mult mai mare, in­ter­vin mult mai multe persoane care se pun de acord asupra scenariului si apoi se naste povestea.

Visati sa realizati si un film de lungmetraj?

I.L.: Am regizat filmul "Lacrimi de iubire" si o sa mai regizez si altele. Este o dorinta fireasca a unui re­gizor de film. Iar serialele, telenovelele sunt o experienta extraordinara. Cand faci trecerea de la televi­ziune la cinematografie, filmul ti se pare mult mai usor, deoarece fiecarei secvente ii este alocat un timp mult mai mare. Si, de-a lungul timpului, am avut propuneri de a regiza in teatru, insa imi trebuie timp… Cand ma apuc de un lucru trebuie sa-mi iasa bine, iar eu nu pot sa ma impart si in momentul de fata am alte prioritati.

Care sunt pentru dumneavoastra modelele de regizori de film si ce dascali v-au cizelat vocatia pentru aceasta profesie?

I.L.: Pasiunea pentru crea­rea unei povesti o am de la foarte mulai oameni, inca din scoala de actorie, de la fiecare profesor in parte, pana la regizorii cu care am lucrat apoi in calitate de actor. Nu as putea sa vor­besc doar despre unii dintre ei, iar ca sa ii numesc pe toti cred ca mi-ar trebui cateva pagini. Iar ca modele, prefer acei regizori care urmaresc o poveste in esenta ei, nu una de forma, ci una care poate fi valabila si peste 2000 de ani. Imi vin in minte multi regizori coreeni, rusi, englezi, dar aproape toti regizorii au facut ceva care mi-a placut.

Distributia la telenovele­le realizate include mari artisti  si tineri debutan­ti. Cum decurge colaborarea cu dansii?

I.L.: Colaborez la fel de bine cu toti. Inainte de a ajunge intr-o producaie, au fost selectati si au fost alesi pentru ca aveau potential si eram convinsi ca vor face fata sa joace alaturi de nume mari ale actoriei. In primul rand trebuie sa se potriveasca cu rolul, iar o distributie buna garanteaza 50% din succesul unei productii. Pe platou nu avem mult timp la dispozitie pentru o secventa si atunci cautam actori care sunt si oameni, nu numai actori, adica au un caracter frumos. Cu actorul profesionist am un limbaj comun, dar acest limbaj se invata repede si nu este  o problema pentru noi. Iar cei care se afla la inceputul carierei au dorinta de a se afirma, pofta de a joaca orice, care la inceput de drum este un lucru puternic ce m-a ajutat atat pe mine cat si pe ei. Este la fel cu toti, dar daca nu ma descurcam cu neprofesionisti probabil ca nu mai insistam.

Care ar fi secretul ca­litatii audientei, intr-o mass-media vizuala unde senzationalul, facilul, vulgaritatea au inceput sa predomine?

I.L.: Prefer sa fac un lucru bun fara sa-i judec pe altii. Sunt absolut convins ca daca faci lucruri bune, de calitate, oamenii le prefera in fata senzationa­lului si vulgarului. Dar telespectatorii aleg vulgarul din cauza faptului ca nu au nimic bun  in contrapartida. Deci, daca ar fi mai multe lucruri bune, nu ar mai da atata atentie vulgarului.

Ce va place si ce nu va place in societatea in care traim?

I.L.: Norocul meu este ca nu am contact prea mare cu societatea, stau mai mult in Buftea ai nu ma lovesc foarte mult de lucrurile care nu-mi plac in societatea in care traim. Nu inteleg de ce dupa atatia ani de la revolutie suntem asa de haotici, dezorganizati, in comparatie cu alte tari care au fost sub ocupatie comunista si care azi sunt unde sunt. Urasc harababura ai faptul ca nu suntem deloc calculati, echilibrati. Pe de alta parte, apreciez zona artistica, valorile romanesti, care sunt multe, dar din pacate pleaca din tara. Nu-mi place ca aud despre elevi romani care iau premii importante la olimpiade in strainatate si, cand se intorc in tara, nu li se acorda atentie, si sunt practic lasati sa plece.

O telenovela va solicita zilnic si, evident, timp liber nu prea mai aveti pentru viata de familie. Ce inseamna viata particulara pentru Iura Luncasu?

I.L.: Am timp si pentru familie, si pentru profesie pentru ca imi dozez bine energia. Nu este ca in visele noastre cele mai frumoase, dar viata aceea perfecta la care visam nu exista, asa ca prefer sa fiu realist. Chiar daca stau doua zile pe saptamana acasa cu familia le consum cu atata amploare cat as consuma in alte conditii intr-o saptamana. Nu vreau sa neglijez nicicum una din ele si nu stiu ce imi este mai drag si nici nu incerc sa le compar.