Prim-secretar al Comitetului Judetean PCR Iasi in perioada 1974-1979, Ion Iliescu nu numai ca a colaborat cu Securitatea, dar a si coordonat-o. Colonei cu stele grele pe umeri tremurau in fata tovarasului Iliescu. Mai mult, Securitatea ieseana nu misca un deget fara ca prim-secretarul pe judet sa-i aprobe sau nu actiunile. Pe linie de partid, Iliescu il chema oricand la ordine pe seful Inspectoratului Judetean al Ministerului de Interne, care avea in subordine Militia si Securitatea. Iar “organele” patriei socialiste nu numai ca nu cracneau in fata prim-secretarului PCR, dar ii puneau in practica toate aberatiile. Dovada stau notele Securitatii ce se mai regasesc in arhivele Comitetului Judetean PCR Iasi. Si totusi, desi Iliescu a avizat actiunile de politie politica ale Securitatii, nu se considera ca acesta ar fi vinovat. Pentru ca au dat note informative despre colegi de munca, rude sau vecini, altii au fost etichetati imediat ca fiind vinovati de colaborare cu Securitatea. Iliescu, care a ordonat, coordonat si avizat acest gen de actiuni, este considerat insa nevinovat. Ceea ce nu e drept.
Supravegherea oricarui “obiectiv” si a tuturor strainilor
In mai 1975, dupa cel de-al XI-lea Congres al PCR, cadrele Securitatii din Iasi isi antrenau neuronii pentru a elabora noi strategii pentru a tine sub controlul partidului tot ceea ce misca in judet. Puse pe hartie, planurile trebuiau aprobate de prim-secretarul PCR Ion Iliescu. Fara semnatura acestuia nu aveau nici o valoare. Asa ca, pentru a se ridica la inaltimea asteptarilor lui Iliescu, conducerea Inspectoratului Judetean Iasi al Ministerului de Interne a propus adoptarea unui set de masuri drastice de mentinere a ordinii socialiste. Evident, propunerile Securitatii au fost aprobate de Comitetul Judetean PCR condus de Iliescu in sedinta din data de 26 mai 1975. Intre avizarea unei informari privind “intretinerea culturilor si stadiul pregatirii campaniei agricole de vara” si “planul de masuri privind sarbatorirea zilei de 1 iunie 1975”, Iliescu a avizat atunci fara rezerve propunerile Securitatii.
Asezata pe 9 pagini, nota 0049 din data de 1 mai 1975 a Inspectoratului Judetean a M.I. i-a fost adresata direct tovarasului prim-secretar Ion Iliescu. Avand caracter “strict-secret”, documentul, intitulat “Plan de masuri”, continea angajamentele pe care Securitatea si Militia promiteau ca or sa le aplice “pentru indeplinirea in bune conditiuni a hotararilor adoptate de cel de-al XI-lea Congres al PCR”. Prin “bune conditiuni” securistii intelegeau sa intensifice si sa diversifice activitatile de prevenire si combatere a manifestarilor antisociale. In acest sens, lui Iliescu a promis ferm faptul ca in cateva luni nu va mai ramane nici un “obiectiv” nesupravegheat de reteaua Securitatii. “Pana la sfarsitul anului 1975 vom lua masuri de acoperire a tuturor locurilor si mediilor pretabile savarsirii de infractiuni cu retea capabila sa descopere din timp fenomenele antisociale.” Dand dovada de o vigilenta exemplara, Securitatea il mai informa pe Iliescu ca vor fi analizate si perfectionate retelele de turnatori: “Semestrial se va analiza modul cum se lucreaza cu reteaua informativa de catre organele de securitate si militie si se vor lua masurile ce se impun”. Nu erau neglijati nici eventualii turisti veniti sa-si petreaca concediile prin judetul Iasi. Securistii dovedeau ca ospitalitatea traditionala romaneasca nu e doar un mit. “La fiecare in-ceput si sfarsit de sezon estival se va analiza modul in care s-a organizat si efectuat supravegherea informativa generala in randul cetatenilor straini veniti pe raza judetului, precum si datele rezultate”, se angajau cadrele MI fata de Iliescu. Bineinteles, tot la mana prim-secretarului PCR statea si problema spio-nilor straini, a “agenturilor”. O data la patru luni, prin angajamentul din care citam, Securitatea din Iasi se angaja sa analizeze “datele si informatiile privind activitatea pe teritoriul judetului a cadrelor si agentilor principalelor servicii de spionaj”.
Elemente dusmanoase
Desi acum spune ca nu a colaborat cu Securitatea ca politie politica, Iliescu a avizat la Iasi adoptarea unor masuri dure indreptate impotriva opozantilor regimului comunist. Ceea ce este mult mai grav decat o simpla turnatorie ordinara. Bineinteles, cine nu agrea sistemul era catalogat “element dusmanos” sau “fascist”. “Va fi intensificata activitatea de cunoastere a oricaror actiuni indreptate impotriva securitatii statului puse la cale de elemente dusmanoase. In acest scop se va acorda o atentie deosebita imbunatatirii muncii informative in randul elementelor legionaro-fasciste, nationaliste, fosti condamnati etc.; trimestrial vor fi analizate si completate programele de masuri intocmite pentru asigurarea supravegherii informative ge-nerale pe linie de informatii interne”, era informat prim-secretarul Iliescu.
Politica de cadre, avizata de tovarasul prim-secretar
Desi acum pare stupid, securistii si militienii trebuiau si ei sa aduca la serviciu maculatura si fier vechi. Sa-si faca planul, asa cum le-o cerea partidul. Asa se face ca ditamai colonelul Ionescu Dumitru, seful Inspectoratului Judetean al MI, se angaja in fata lui Iliescu ca subordonatii sai vor recupera si preda 15.000 de kg de deseuri metalice si 21.000 kg deseuri hartie. Alesi pe spranceana ca indivizi fideli statului socialist, unii securisti mai calcau si stramb. Dar partidul avea ac de cojocul lor. Potrivit notei 0049/1.05.1975, conducerea Securitatii si Militiei se angaja fata de Iliescu ca toate cadrele isi vor spori vigilenta, combativitatea si se vor elimina “manifestarile de birocratism si formalism”. Bineinteles, se sporea si “exigenta fata de calitatile moral-politice si profesionale” ale ofiterilor si subofiterilor ce solicitau primirea in partid. Iar drept rasplata, statul se angaja sa-i ajute pe subofiterii fara 12 clase sa-si termine studiile obligatorii. Emotionati de maretele transformari pe care le parcurgea patria, securistii erau si ei de acord sa faca economii. Economii la energie electrica, la gaze naturale, la benzina, chiar si la carne.
La ultimul punct “organele” aveau insa un amendament: se angajau sa reduca cheltuielile de hrana, dar asta nu insemna ca urmau sa manance mai putina carne. Nu, nici vorba. Cand nu le mai ajungea, o “imprumutau” de la Penitenciarul Iasi. “In vederea reducerii cheltuielilor de hrana pentru oameni si animale, se vor lua masuri ca intreaga cantitate de carne aprobata prin planul de aprovizionare pe anul 1975 sa fie acoperita prin sacrificii de animale din gospodariile ajutatoare proprii (ale Companiilor P.C.T.), iar diferenta de la Penitenciarul Iasi”, sublinia seful Inspectoratului judetean al M.I.
Gura pacatosului: “Tot ce a facut Securitatea a fost un fel de politie politica”
Ion Iliescu a negat mereu orice colaborare a sa cu Securitatea in sensul ca ar fi facut sau ar fi girat actiuni de politie politica. Fostul prim-secretar PCR de la Iasi a sugerat ca, dimpotriva, a fost el insusi o victima a sistemului. Strict referitor la relatia pe care a avut-o la Iasi cu Securitatea, Iliescu a sustinut ca, din contra, el isi permitea sa atraga atentia “organelor” atunci cand greseau. “Eu imi puteam permite, cand faceau niste lucruri, sa le atrag atentia. Nu dadeau vize unor oameni ca sa iasa din tara. Eu nu lasam lucrurile asa”, s-a laudat Iliescu. Se pare insa ca termenul de “atentie” a avut un alt inteles pentru el. Documentele pe care le prezentam astazi arata ca prin “atentie” Iliescu intelegea sa aprobe Securitatii actiunile impotriva “elementelor dusmanoase” sau turnatoriile despre strainii veniti prin excursii. Aflat acum la o oarece varsta, uitand probabil de avizele pe care el le-a dat Militiei si Securitatii, acelasi Iliescu a apreciat, recent, ca “tot ce a facut Securitatea a fost un fel de politie politica”. Cum notele prezentate arata cat se poate de clar faptul ca la Iasi Securitatea nu a actionat fara stirea prim-secretarului PCR, inseamna ca Iliescu ar trebui sa-si asume trecutul si declaratiile si sa accepte ca a facut politie politica.
Pana acum, singurul lucru recunoscut de Iliescu in relatia cu Securitatea a fost influenta pe care o avea asupra acestei structuri. Desigur, spune el, o influenta benefica.
Toate cele prezentate pana acum vin sa confirme ideea ca, in teritoriu, Securitatea nu era decat un instrument aflat la mana prim-secretarului de partid. Nota “strict-secret” 0049 din data de 1 mai 1975 reprezinta de fapt angajamentele asumate de “organe” fata de tovarasul Iliescu. Si nu a fost singura. Stenograma sedintei Secretariatului Comitetului judetean de partid Iasi din data de 26 mai 1975 arata ca pana si actiunile de propaganda pregatite de Securitate trebuiau aprobate de Iliescu. Realizat tot de Inspectoratul Judetean al MI, “Planul privind activitatile de propaganda in randul populatiei in anul 1975”, caracterizat atunci drept “secret de serviciu”, dezvaluie dimensiunile unui sistem politic in care totul era con-trolat de partidul unic. La sugestia coloneilor de la Securitate, Ion Iliescu a dat mana libera pentru actiunile de intoxicare a cetatenilor judetului Iasi. Acestia urmau sa afle de la bravii securisti si militieni ai patriei cum trebuie sa apere secretul de stat din intreprinderile socialiste, avutul obstesc si mai ales cum sa se fereasca de un real pericol: cetatenii straini. Pentru acest lucru se apela la puterea exemplului: “Se va imbunatati activitatea de selectionare a cauzelor penale din care rezulta maxim de invataminte pentru prevenirea de infractiuni, care vor fi propuse organelor de justitie si procuraturii spre a fi judecate la fata locului, in organizatiile socialiste, comune sau cartiere”. Prin aceasta masura de judecare in public Iliescu nu facea decat sa reinvie practica stalinista a tribunalelor poporului. Si cum poporul trebuia sa stie ce-l asteapta daca nu se supune ordinii socialiste, acelasi tovaras Iliescu a fost de acord ca Securitatea sa organizeze dezbateri publice in care sa se analizeze diverse incalcari ale legii, dar numai daca se asigura “conspirarea mijloacelor si metodelor de munca folosite in rezolvarea cazurilor respective”. Cei insarcinati sa puna in practica aceste “activitati de propaganda” erau lt.-col Cretu Aurel, lt.-col. Bozaru Gh. si mr. Calarasu M. In afara de organizarea tribunalelor popo-rului, ofiterii mai trebuiau sa livreze si in presa cazuri moralizatoare. “Se va intari colaborarea cu ziarul “Flacara Iasiului” si cu studioul de radio Iasi si vor fi sprijinite pentru realizarea si difuzarea de materiale menite sa contribuie la educarea cetatenilor in spiritul legalitatii socialiste, al vigilentei si combativitatii fata de infractiuni si alte manifestari sociale”, isi anuntau cadrele MI intentiile. Bineinteles, actiunea de intoxicare prin presa planuita de Iliescu si Secu-ritate nu se limita doar la atat. Serviciul III primea sarcina de a colabora cu “organele de presa si radio” in sensul de a publica la fiecare trei luni, pentru fiecare ziar existent in Iasi, materiale despre “cunoasterea si respectarea normelor legale privind apararea secretului de stat”. Acelasi Serviciu III trebuia sa aduca nemijlocit la cunostinta oamenilor “normele legale privind relatiile cetatenilor romani cu strainii”. Adica acele obligatii de a nu intretine relatii si nici macar de a vorbi cu vreun strain sau de a informa imediat Securitatea in cazul stabilirii unui astfel de contact.
