Academia Română a “uitat” să-și ceară înapoi Insula Ovidiu, care a fost dată pe 100 de ani mezinului de 25 de ani al unei familii de traficanți cu motorină, din rețeaua Codruț Marta-Blejnar.
Cel mai înalt for al intelectualității românești, ultra-bogată în patrimoniu, deținând zeci de mii de hectare de teren forestier și agricol și sute de imobile de o valoare imensă, și-a apărat în ultimul deceniu averea cu dezinteres, lăsând în cunoștință de cauză ca active valoroase să i se scurgă printre degete către o mafie imobiliară cu puternice proptele politice. Așa s-a întâmplat și cu Ovidiu, singura insulă naturală de agrement din țara noastră, amplasată pe Lacul Sutghiol, care a fost primită prin testament de la Iuliu Movilă.
După revoluție, Academia Română a început să-și recupereze din bunuri însă unele, precum cele din județul Constanța, au devenit prea atractive pentru mafia imobiliară, încât insula s-a dat pe 100 de ani către un afacerist care este membru al unei familii de evazioniști fiscali, parte a unei rețele de traficanți cu motorină cu protecție înaltă la nivelul ANAF, cu legături cu Codruț Marta, șeful de cabinet dispărut al lui Sorin Blejnar.
Povestea insulei Ovidiu nu poate fi separată de restul averii Academiei Române din zonă. Doar în municipiul Constanța și în Ovidiu, orășel satelit al acestuia, forul intelectual avea dreptul să i se retrocedeze o suprafață totală însumând 176,5 de hectare. Însă în 2004, 103 ha dintre acestea au dispărut pe două filiere: gruparea traficanților de motorină și gruparea Mazăre. Ulterior, o altă suprafață, de 22 de hectare, a dispărut pe filiera apropiaților lui Sorin Vișenescu. Terenul luat inițial de această grupare a fost mult mai mare, dar în urma scandalurilor de presă și a auditului Curții de Conturi de la Academia Română, o parte din contracte au fost anulate.
Filiera traficanților de motorină
Insula Ovidiu a fost cedată societății comerciale Insula Ovidiu SRL, conform contractului de comodat valabil până în 2100 (nu e o greșeală de tipar), conform actului de înființare al societății respective din 2004. Asociatul unic al firmei este Livadaru Cătălin-Marian, personaj care la acel moment avea 25 de ani. Cu câteva zile înainte de semnarea comodatului pe un secol, dinn înscierile la Arhiva de Garanții Mobiliare reiese că debarcaderul Insulei Ovidiu, împreună cu debarcaderul de pe celălalt mal al lacului, de lângă Cazino-Mamaia, și un al treilea debarcader de la același cazino au fost cumpărate de Livco Stil SRL, contra sumei de 15.000 euro, de la SC Agrementul SA Mamaia (fostă societate de stat privatizată, care gestiona instalațiile și echipamentele de distracții de pe litoral). De asemenea, tot de la Arhiva de Garanții Mobiliare, aflăm că Livco Stil a cumpărat de la aceeași companie privatizată nava de pasageri Ilfov, cu 9000 euro. Firma Livco Stil SRL este deținută de Trandafira Livadariu, soția lui Stelian Livadariu, fratele mai mare al lui Cătălin Marian Livadariu, cel care pusese mâna pe insula.
Posesorul debarcaderelor și vaporașului care leagă Insula Ovidiu de Mamaia, Livadariu Stelian apare împreună cu un alt frate, Livadariu Ion, într-o sentință a Tribunalului București din aprilie 2014, când li s-a comunicat că au de executat 6 ani de închisoare. Acesta mai este menționat și într-un rechizitoriu DNA din 2011, în care se menționează că, “practic, inculpații din acest dosar nu recunosc existența vreunei autorități a statului, disprețul față de regulile sociale reliefându-se cu claritate din limbajul și atitudinea lor, fiind adepții principiului conform căruia dacă «te bagi» cu cei aflați «la putere», ca să folosim terminologia inculpatului Livadariu Stelian, ești intangibil”. Ulterior arestării celor doi, firmele importante ale fraților mai mari au fost trecute în proporție de 99%, respectiv 90% pe numele fratelui mezin, Marian Cătălin Livadariu, adică fericitul deținător al Insulei Ovidiu până în 2100.
Attila Racz, partenerul de trafic cu produse petroliere și totodată tovarăș de pușcărie al fraților Livadariu, apare și în alt dosar penale, inclusiv alături de Sorin Blejnar. SRI, la cererea DNA, a interceptat telefoanele membrilor grupării, arătând nivelul de protecție la nivel statal de care se bucura rețeaua Racz, din care fac parte și frații Livadariu. În unul din schimburile de SMS-uri, Codruț Marta îl sfătuiește pe Peter Racz cum să șteargă urmele infracțiunilor, iar într-un dialog telefonic îi cere… să nu vină cu mâna în buzunar. „Nu mai scoate mașinile până după 1 octombrie. Decât cu marfă bună. Aruncă orice hârtiuțe și agende ai. Schimbă telefoanele. Așa e mai bine. Nu ai probleme, acum, dar nu se stie”, îi scria Codruț Marta lui Attila Racz.
Acesta din urmă nu este doar un apropiat al lui Codruț Marta, ci și al grupării Marian Iancu-Gabriel Bivolaru, potrivit datelor obținute de noi. În afara acestor legături ale fraților Ion și Stelian Livadariu cu gruparea conectată la Marta-Blejnar-Bivolaru-Iancu, mai există și conexiunile fratelui cel mic, deținătorul Insulei Ovidiu.
Astfel, Marian Cătălin Livadariu apare ca asociat în Recycling Slop Ltd Inc S.R.L. împreună cu Racz Laszlo Mihaly, fratele lui Attila Racz, potrivit Hotnews. În 26 iulie 2011, ziua arestării membrilor rețelei de contrabandă cu carburanți din care făceau parte Stelian și Ion Livadariu, dar și Attila Racz, mascații au descins inclusiv pe Insula Ovidiu pentru percheziții, despre care presa locală a scris că ar fi vizat firma comună deținută de Racz-Livadariu. De asemenea, mezinul familiei apare și ca asociat în Magnum Agromar — S.R.L. cu Mîrțoi Daniel-Marian, pe care îl regăsim și ca manager al S.C. Auto Gaz Trading S.R.L Constanța, firma fondată de Radu Merla (soţul ex-şefei Direcţiei de Dezvoltare şi Programe din cadrul Primăriei Constanţa, în prezent doar șefă Birou Mediu și Prioritizare Ecologică) și în acționariatul căreia au intrat ulterior Mihaela Borcea, ex-soția lui Cristi Borcea și Elena Borcea, mama lui Cristi Borcea. Atât pe Radu Merlă cât și pe fostul acționar al echipei Dinamo îi regăsim în tranzacții imobiliare dubioase, prin care au pus mâna pe terenuri ce se cuveneau Academiei Române.
Filiera Măzăre și cele 98 de hectare
Radu Merlă e unul din beneficiarii devalizării Academiei Române de cele 22 hectare de teren din orașul Ovidiu, pe malul lacului Sutghiol și al ruinelor castrului roman, iar Cristi Borcea e personajul care gravitează în jurul ambelor grupări care au luat pământurile forului intelectual, adică îl găsim și ca beneficiar al unor terenuri pe malul mării, pe filiera Radu-Mazăre, dar și ca patron al Auto Gaz Trading SRL, firmă al cărei manager e asociatul lui Cătălin Marian Livadariu, cel care a pus mâna pe Insula Ovidiu, tot a Academiei Române.
Radu Mazăre a retrocedat unei urmașe care nu avea dreptul cele 98 ha lăsate de Iuliu Movilă Academiei Române în satul Anadalchioi. Urmașa era o nepoată a acestuia din urmă, pe nume Ivonne Aline Buzescu Movilă. Dar care nu era îndreptățită să ceară retrocedarea celor 98 de hectare, ci a altor proprietăți care nu au nici o legătură cu imobilele lăsate de bunicul său înaltului for. Dovada o constituie Monitorul Oficial din 8 noiembrie 1948 în care apar înșiruite donațiile lui Iuliu Movilă către Academia Română, care au fost date în folosință la Ministerul Agriculturii și la cel de Interne.
Însă asta nu o împiedică pe Ivonne ca, în mai 2002, să-i mandateze pe Georgică Giurgiucanu și pe Emil Dragoş Săvulescu să ceară și restituirea celor 98 de hectare din cartierul Anadalchioi, a căror moștenitoare nu era.
În octombrie 2002, Ivonne Movilă moare, iar mandatarii devin moștenitori, cesionând o parte din drepturile litigioase către Sc Habitat și Ambient SA, societate unde acționar e Valentin Ionescu, fost coleg de facultate al lui Radu Mazăre (prezent în mai multe business-uri din sfera de interese a primarului PSD), și către celebrul Cristi Borcea.
Urmează controversata retrocedare făcută de Radu Mazăre, care, neținând cont că Ivonne Movilă nu era moștenitoarea adevărată, ci Academia Română, i-a dat lui Cristi Borcea, fostului său coleg Valentin Ionescu, dar și mandatarilor moștenitoarei decedate, terenuri în compensare pentru cele 98 de hectare agricole din Anadalchioi, care nu mai erau disponibile pentru restituirea în natură, fiind parte integrantă din cartierele Constanței. Anadalchioi a fost un sat care din 1936 devine cartier al Constanței. În locul vechiului sat, în prezent se suprapun cartierele Coiciu, Anadalchioi, Inel 1 şi Inel 2, conform presei locale. Mai mult, Primăria Constanța a dat terenurile în compensare fix pe malul mării (75% din suprafețele retrocedate fiind în zona falezei sau în portul de agrement Tomis). Această retrocedare a constituit primul și cel mai celebru dintre dosarele de la DNA ale lui Mazăre. Însă anchetă procurorilor anticorupție nu atacă în primul rând faptul că Mazăre a sustras terenurile Academiei Române, ci că terenurile date în compensare de el sunt proprietate publică a statului și nu avea voie să le folosească pentru împroprietăriri.
În 2004, a intervenit și prefectul PSD Gheorghe Martin, care a luat o decizie de anihilare a pretențiilor Academiei Române pentru cele 98 de hectare de teren din cartierul Anadalchioi și pentru cele 5 hectare din Insula Ovidiu. Astfel, prefectul a comasat toate terenurile pe care Academia Română le deținuse în județul Constanța și le-a dat în localitatea Topalu, la 50 km de municipiu, într-o zonă în care hectarul de teren are valoare infimă. S-a diminuat astfel riscul ca Academia Română să facă cerere de retrocedare pentru hectarele valoroase din Anadalchioi-Constanța, dar și riscul să iasă la iveală cedarea pentru 100 de ani a Insulei Ovidiu către un personaj dintr-o familie de contrabandiști cu motorină cu protecție la nivelul șefiei ANAF.
Importantă este și data emiterii de către prefectul Gheorghe Martin a titlului de proprietate – 29.12.2004, adică cu 2 zile înainte de Revelion, totodată și ziua în care Guvernul PSD condus de Adrian Năstase a fost înlocuit de Guvernul Alianței DA.
Cum s-a apărat Academia Română
Academia Română a cerut în 2006 anularea titlului de proprietate emis de prefectul PSD-ist Gheorghe Martin prin care terenurile valoroase pe care le deținea în Constanța au fost compensate cu unele ieftine la Topalu. Forul intelectual a cerut împroprietărirea pe vechile amplasamente, acolo unde mai este posibil, pentru restul urmând să se ofere compensații materiale.
În mai 2007, mai multe decizii ale instanței au anulat parțial titlul de proprietate pentru Topalu emis de prefect. Însă cu puțin înainte de verdictul instanței, în martie 2007, Radu Mazăre a devenit brusc prietenos, acceptând ca Academia Română să fie “pusă în posesie cu celeritate” pe vechile amplasamente libere din orașul Constanța, însă cu un compromis, și anume ca Academia să accepte să nu mai primească o bună parte din terenuri, pe motiv că “n-ar fi îndreptățită”.
Era vorba 103 hectare, între care și cele 98 de hectare care aparținuseră de drept forului înalt, dar pe care gruparea Mazăre le dăduse lui Cristi Borcea& Co în 2004, pe faleză și în Portul Tomis. Dacă Academia Română le-ar fi cerut înapoi într-un proces în justiție, asta ar fi generat complicații legale pentru Radu Mazăre, fiindcă primarul PSD al Constanței le retrocedase unor personaje care nu aveau calitatea de moștenitori.
Academia Română a acceptat jocul infam, prin intermediul academicianului Alexandru Bogdan, președintele de atunci al Fundației Patrimoniu, care s-a prefăcut că dreptul instituției asupra acelor terenuri nu există și s-a angajat prin semnătura sa să nu deranjeze pe viitor Primăria Constanța cu vreo cerere de chemare în judecată pentru cele 98 de hectare, dacă nu vor apărea noi elemente care să probeze dreptul de proprietate al Academiei. Dovada, semnată de academicianul Bogdan, e prezentată într-o investigație a Centrului de Investigații Media.
Pe terenurile retrocedate totuși Academiei Române, s-a petrecut ceva bizat în vara lui 2008. În loc să ia înapoi proprietățile, secretarul general al Academiei Române, Ioan Păun Otiman, în mod inexplicabil a preferat să vândă pe nimic drepturile litigioase pentru majoritatea terenurilor pe care instituția mai trebuia să le primească în Constanța și Ovidiu. Ioan Păun Otiman a cedat drepturile așa zis litgioase (în fapt nu era vorba de nici un litigiu) către un personaj cu legături penale pe nume George Jipa, partener tradițional de afaceri al lui Sorin Vișenescu, un speculant imobiliar controversat, pe care secretarul general îl cunoștea din trecut.
În schimb. dreptul litigios pentru Insula Ovidiu nu a fost vândut de Academia Română, conform declarațiilor unui director cu state vechi al unei direcții importante din instituție. Însă, deși au trecut 7 ani de la acel moment, nu și-a cerut titlul de proprietate nici până azi.
P.S. Această anchetă se referă doar la proprietățile Academiei Române din Ovidiu și Constanța și nu face nici un fel de referire la combinațiile cu terenurile Academiei Române din Mangalia, Murfatlar și alte localități de pe raza județului Constanța.
Academia Română a Corupției (Episodul III): Cum ajungi milionar. Rețeta Vișenescu
Serial Rl. Cum ajungi milionar. Afacerile imobiliare controversate ale grupării Vișenescu
Serial RL. Cum ajungi milionar. Vinzi de 3.764 de ori mai scump
Academia Română și corupția. Episodul IV: Sala Dalles, aruncată la rechinii imobiliari
Terenurile de pe malul lacului Suitghiol, puse pe tavă unor samsari
