Întrebarea secolului: va intra Rusia sub scutul NATO?

Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a anunţat  că va participa la Summitul NATO-Rusia de la Lisabona şi va studia oferta făcută de Alianţă la Moscova de a intra în scutul antirachetă.

Reuniţi în celebra sta­ţiune france­ză Deauville, pre­şedin­tele francez, Nicolas Sarkozy, can­celarul german, Angela Merkel, şi preşedintele rus, Dmitri Medvedev, au convenit să promo­veze un nou „parteneriat” între Moscova şi foştii inamici din tim­pul Războiului Rece, summitul în trei fiind marcat de gesturi de deschidere din partea liderului rus. Principa­lul semnal concret al acestui climat destins a fost confirmarea de către Medvedev de  participare la apropiatul summit al NATO din 19-20 noiembrie de la Lisabona, care trebuie să adopte noua doctrină strategică asupra căreia, până acum, liderul de la Kremlin nu şi-a ascuns îngrijo­ră­rile. Mai mult, preşedintele rus a făcut un pas spre Alianţa Nord-Atlantică  şi în ceea ce priveşte alt subiect „iritant”: amplasarea scutului antirachetă destinat să protejeze teritoriul şi populaţiile Europei. Medvedev s-a declarat pregătit să studieze oferta NATO privind cooperarea Rusiei la scutul antirachetă, dacă i se va oferi un rol adecvat. „Cred că NATO va trebui să decidă cum vede alăturarea Rusiei la acest sistem.”

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, şi-a exprimat mulţumirea după ce Medvedev a făcut cunoscut acordul de a participa la Summitul de la Lisabona, subliniind că, şi în cazul în care Rusia nu se va alătura sistemului antirachetă, sum­mitul va pecetlui reconcilierea dintre Rusia şi Alianţă, după răcirea intervenită după conflictul ruso-georgian din august 2008. La rândul lor, Sarkozy şi Merkel au exprimat dorinţa  înregistră­rii de „progrese” în problema sen­­­si­bilă a vizelor impuse Rusiei în UE, care perturbă încheierea unui acord între cele două părţi, răspunzând cererii lui Medvedev. La Summitul de la Deauville, în fapt un fel de G3, Franţa şi Germania, în afara abordării problemelor de securitate, au căutat să relanseze cooperarea cu Rusia, invitând-o să se îndrepte spre Vest.

Doctrina strategică rusă consideră NATO ca principala ame­nin­ţare pentru Rusia. Dar nu împiedică Moscova să aibă o atitudine cooperantă în dosarul afgan şi în problema sancţiunilor contra pro­gramului nuclear iranian. Atât Merkel, cât şi Sarkozy s-au de­­clarat în favoarea iniţiativei lui Medvedev de refacere a „arhitecturii de securitate europeană”. Liderul de la Kremlin a declarat că există potenţial pentru rezolvarea conflictului transnistrean, dar acest lucru nu depinde doar de Rusia, ci şi „de poziţia R. Moldova, Transnistriei, României şi UE”. (La Bucureşti, Angela Merkel a încurajat România să semneze acordul privind regimul frontierei de stat cu R. Moldova. Anterior, parlamentari de la Berlin subliniaseră că semnarea acestui acord până la alegerile din 19 noiembrie din R. Moldova ar elimina acuzaţiile aduse unor formaţiuni politice de la Chişinău privind intenţiile de unire cu România.)

Caracterul straniu al acestei reuniuni în trei de la Deauville este absenţa oricărui reprezentant al UE. Italia şi Polonia s-au simţit ex­cluse şi critici au venit şi din par­tea altor ţări europene. Surse diplomatice, citate de New York Times, arată că nici SUA nu văd cu ochi buni această întâlnire „între europeni”, la doar o lună distanţă de summitul NATO, existând temeri că europenii îşi vor diminua cheltuielile militare, mărind implicit  participarea americanilor în sarcinile Alianţei. Totuşi, ambasadorul SUA la NATO a declarat că Washingtonul salută participarea Moscovei la dialogul pe scutul an­ti­rachetă în Europa. Cu câteva luni înainte, Medvedev declara: „am propus SUA ajutorul nostru în crearea unui sistem antirachetă gobal”. Cu alte cuvinte, Moscova se aşteaptă să fie acceptată în structurile economice şi militare eu­ro­pene şi transatlantice, jucând cu abilitate cartea energetică şi atuul materiilor prime.