Există o prejudecată foarte bine înrădăcinată în minţile celor ce apreciază deliciile gastronomice, cum că bucătăria englezească nu ar avea prea multe de oferit şi că este corigentă în faţa bucătăriei franţuzeşti, italiene sau chiar orientale. Pentru a demonta acest mit care nu le face cinste, doi dintre cei mai mari bucătari ai lumii, care pe deasupra mai sunt şi fraţi, au trecut la cratiţă în faţa camerelor de luat vederi, plini de mândrie patriotică, şi nu oricum, ci călătorind prin toată Anglia pentru a culege reţete autentice.
Pornind la drum cu bucătăria lor mobilă, amenajată într-un camion, Tom și Henry Herbert au străbătut Anglia pentru a descoperi și a pregăti cele mai delicioase rețete britanice, pe fundalul splendid al peisajelor englezeşti, de la celebrul District al Lacurilor, inundat de vegetație, până la pitorescul Sussex de Est. Din această experienţă a ieşit un program TV intitulat “Doi fraţi în bucătărie. Reţete englezeşti”, care va avea premiera pe 15 aprilie, de la ora 21.00, la TLC. Despre noua lor emisiune am vorbit şi noi cu cei doi chefi britanici care ne-au acordat un interviu în exclusivitate.
Care ar fi principalul mesaj pe care ați dori să-l transmiteți telespectatorilor din întreaga lume?
Tom: Vrem să punem la îndoială prejudecata conform căreia mâncarea englezească nu e prea bună, așa că în program arătăm ce mâncăruri uimitoare știm noi să facem. Alegem șase locații, în șase zone diferite, și căutăm cei mai interesanți, mai diverși și mai grozavi ”producători” de mâncare locali. Așa ajungem să discutăm cu vreo 30 de oameni implicați în industrie, din toată Anglia. Și ăsta e doar începutul! Trebuie să începem cu ingrediente bune, iar noi am găsit unele uimitoare, de pildă wasabi din ingrediente cultivate local. Cred că am găsit unicul loc din afara granițelor Japoniei unde se întâmplă acest lucru la nivel comercial. Brânzeturi englezești tradiționale și alte asemenea. Găsim deci ingrediente minunate și gătim cu ele, în locații superbe. Totul se întâmplă afară, în aer liber. Am filmat vara și am avut noroc de vreme foarte bună. O să vedeți, e un program foarte plăcut: rețete excelente şi zone superbe de la țară. Sper ca urmărind acest program să vă doriți să aflați mai multe despre țara noastră.
În timpul filmărilor pentru acest nou program, ați străbătut cam toată Anglia. Care au fost cele mai neașteptate lucruri pe care le-ați întâlnit? Ați găsit vreo rețetă de care să nu fi auzit niciodată până atunci?
Tom: Îmi amintesc din nou de wasabi. A fost absolut senzațional! Se pare că sosul wasabi pe care îl mai mâncaserăm noi era doar hrean cu ceva colorant verde adăugat, dar acum, când am gustat rețeta autentică, am rămas uimiți. A fost o adevărată revelație această nouă aromă. Foarte picantă, dar minunată la gust! Și mi s-a părut extraordinar că cineva cultivă ingredientele. O cultură cu totul deosebită și foarte scumpă, foarte rară. O altă idee ar fi bivolul de apă. Există cam 11 ferme de bivoli în Anglia, care produc o carne foarte bogată în proteine, foarte slabă și deci foarte sănătoasă. Mi s-a părut foarte interesant să aflăm asemenea lucruri. Tu ce părere ai, Henry?
Henry: Nefiind un expert, ci doar un mare iubitor de bucătărie englezească, pentru mine a fost extraordinar să cunosc oameni noi, în special tot felul de mici producători locali. De pildă, cei care pescuiesc somon în râul Severn. A fost extraordinar să vedem cum fac oamenii așa ceva. Un alt exemplu ar fi brânza cheddar. Eu mănânc foarte multă, o folosim mult în magazinele noastre, în rețetele de sandviș sau croissant pe care le facem. Credeam că știu destul de multe despre brânza cheddar, dar n-am văzut niciodată efectiv cum se prepară. Acum l-am văzut pe Tom tăind-o manual și răsucind-o, și iar tăind-o și iar răsucind-o. A fost o imagine absolut uluitoare! Crezi că știi ceva, dar pe urmă, după ce vezi cum se face cu adevărat, capeți o perspectivă complet nouă și începi să te simți chiar mândru. Asta e partea cea mai plăcută și sper că și telespectatorii noștri vor vedea cât de deosebită este mâncarea preparată așa cum trebuie.
Am citit undeva că numai 9% din restaurantele din Londra mai au în meniu rețete englezești. E chiar atât de greu să găsești mâncare englezească bună la Londra?
Tom: Chestia cu mâncarea tipic englezească e că o găsești foarte ușor, dar la fel de ușor poți găsi ceva gătit nu prea bine. Așa și-a câștigat Anglia o reputație atât de proastă în materie de bucătărie națională: suntem cunoscuți pentru faptul că în zonele turistice mâncarea e foarte scumpă și foarte proastă. Nu merită să guști așa ceva. Dar dacă te îndepărtezi măcar 10 metri de la traseele foarte cunoscute, dacă ieși din zonele turistice, poți găsi mâncare englezească autentică și absolut delicioasă, gătită cum trebuie, cu ingrediente simple, naturale, pe care le simți ”cântând” ca o simfonie în toată combinația. Da, poți să găsești mâncare englezească bună, dar trebuie să știi unde s-o cauți. Folosiți surse ca Twitter sau ghiduri turistice, în loc să intrați în primul restaurant pe care îl vedeți când coborâți din autobuz. Eu așa vă sfătuiesc.
Care e reţeta englezească pe care turiştii care ajung în Anglia ar trebui neapărat să o guste?
Henry: Cred că exportul cel mai faimos al Marii Britanii ar fi peștele cu cartofi prăjiți. Ar trebui să gustați combinația asta în timp ce vă legănați picioarele peste marginea unui cheu, admirând marea, într-o zi furtunoasă de toamnă sau într-o zi de primăvară. Nimic nu se compară cu asta. Se toarnă pe deasupra mult oțet și se adaugă niște murături mari și un sos tartar. Totul se servește pe ziar și se mănâncă împreună cu prietenii și familia. E o combinație specială, care neapărat trebuie degustată! Nu cumpărați așa ceva din Trafalgar
Square, fiindcă o să fie jecmăneală curată și nici n-o să aibă un gust prea bun. Trebuie să găsiți un loc autentic de unde să luați o astfel de combinație.
Știm cu toții că Marea Britanie e alcătuită din Anglia, Scoția, Irlanda de Nord și Țara Galilor. Există diferențe între aceste regiuni în materie de ingrediente și arome?
Tom: Da, există diferențe foarte mari. Noi suntem o țară insulară, deci avem propriul nostru microclimat. Oricine a fost în Anglia știe că vremea de acolo e incredibil de diversă. Fiecare regiune e altfel. Scoția e mai aspră, Țara Galilor e mai izolată, iar Anglia e mai dens populată și mai plată ca relief. Există deci diferențe foarte clare. Ca urmare, și bucătăria din fiecare regiune e foarte diferită. Dacă explorezi istoria gastronomiei britanice, există specialități regionale incredibile, care nu se regăsesc în mai multe regiuni. De pildă, noi suntem din sud-vestul Angliei și suntem celebri pentru prăjitura noastră cu untură. E un fel de chiflă dulce cu aromă de caramel, preparată cu untură de porc. Nu mai găsești așa ceva nicăieri altundeva în Marea Britanie. Oamenii din Londra sau din Scoția se întreabă ce-o fi prăjitura asta cu untură, dar în regiunea noastră e o rețetă foarte îndrăgită și căutată. Aș spune deci că există mari diferențe între diversele regiuni ale țării din punct de vedere culinar.
O mare parte din bucătăria englezească modernă e influențată puternic de arta culinară din Orientul Mijlociu, India și Asia, în general. Ce părere aveți voi despre aceste tendințe? Oare britanicii încep să renunțe la rețetele lor tradiționale?
Henry: Cred că nouă, britanicilor, ne-a plăcut dintotdeauna să colecționăm elemente din alte culturi. Dacă te gândești cum și-a întins aripile Imperiul Britanic și cum a împânzit întreaga lume cu activitățile sale comerciale și nu numai, e evident că dintotdeauna am fost foarte interesați de ce fac alți oameni și am încercat să luăm tot ce a avut fiecare mai bun, să ne inspirăm și să folosim aceste elemente și în cultura noastră culinară. Pe parcurs, am pierdut poate câte puțin din moștenirea noastră tradițională, dar în ultimii 10-15 ani, gurmanzii britanici au recuperat o mare parte din aceste tradiții, chiar dacă într-o notă influențată și de alte culturi care au ajuns până la noi. Acum, dacă te uiți cum arată rețetele englezești, descoperi chiar și influențe poloneze, elemente precum varza murată sau colțunașii aceia mititei, numiți ”piroști”, încep să facă parte din cultura noastră culinară. Cred că tocmai din cauza asta este Marea Britanie atât de diversă și de savuroasă ca meniu: nu există un singur tip de bucătărie, ci o gastronomie multinațională, absolut delicioasă și foarte diversă, într-o formulă cu totul specială. Fiindcă noi suntem un fel de colecționari care încearcă să preia de la fiecare cele mai bune elemente.
Tom: În regiunea despre care am vorbit, de fapt cam în tot sudul Mediteranei, există tot felul de mirodenii îmbietoare, mirosuri picante și o anumită prospețime suculentă. Toate astea te ajută să te încălzești și să te simți mai bine când trăiești într-un loc rece, umed și ploios, ca insula pe care trăim noi. Deci fiindcă în Anglia o mare parte din an e întunecată și rece, dacă putem surprinde niște gusturi tipice unor regiuni mai calde, cu arome mai vii, asta ne ajută să înfruntăm mai bine frigul.
Ce înseamnă pentru voi statutul de prezentatori TV? V-a ajutat în carieră?
Tom: În primul rând, considerăm că este o mare onoare și un privilegiu deosebit că putem face asta. Eu și Henry suntem încântați că putem împărtăși publicului rețetele și cunoștințele noastre, alături de entuziasmul și dragostea noastră pentru mâncare. În noul nostru program TV, Rețete englezești, putem să ne lăudăm cu țara noastră atât de frumoasă și cu produsele uimitoare pe care le avem. Pentru noi, marea bucurie nu este faptul că ne aflăm în centrul atenției, ci că ne putem folosi de această platformă pe care ne-o oferă televiziunea și în special Discovery, ca să povestim ce rețete minunate există și cât de mult iubim noi mâncarea, în general. A fost un pas excelent pentru cariera noastră, fiindcă acum ne cunosc mai mulți oameni și ne invită să facem lucruri minunate și nebunești, să degustăm și să încercăm rețete noi, excelente. E absolut fantastic și sperăm să reușim să molipsim cu entuziasmul și pasiunea noastră cât mai mulți oameni. Sigur, colaborarea cu Discovery ne va ajuta să facem asta. De mult timp am această ambiție: să demonstrez că există rețete minunate, dar și foarte simple, deci că putem face acasă mâncăruri delicioase. Pentru mine, elementul central în tot ceea ce fac este masa în familie. Cred că asta e o parte a vieții noastre cu totul deosebită și foarte prețioasă, care riscă să se piardă în societatea modernă, în care oamenii mănâncă pe fugă și au mai puțin timp să se așeze împreună la masă și să se bucure de o mâncare bună. Pentru mine, asta e partea cea mai importantă și mai frumoasă a vieții: să fii înconjurat de cei dragi și să împarți cu ei o mâncare bună. Și sper că rețetele noastre, entuziasmul nostru și șansa pe care ne-a oferit-o Discovery ne vor ajuta să pledăm pentru asta. Oricât de ocupați am fi, trebuie să ne facem timp să ne bucurăm de o mâncare bună, alături de cei dragi. Dacă noi, ca prezentatori TV, putem transmite acest mesaj, consider că ne-am făcut treaba și sunt foarte mândru de asta.
Ce anume v-a inspirat să faceți acest program? Și cum vă împărțiți între voi responsabilitățile?
Henry: Sursa noastră de inspirație o reprezintă oamenii din jurul nostru, lucrurile care ne plac și colaborarea noastră. Amândoi suntem oameni cărora le place aventura. Ne place să cunoaștem oameni noi, să încercăm lucruri noi și să explorăm lumea, ca să vedem ce putem descoperi. Ne place să cunoaștem producători care sunt pasionați, la fel ca și noi. În plus, amândoi suntem obișnuiți să lucrăm în locuri unde e foarte cald și avem prea puțină lumină naturală, așa e și în brutărie, și în restaurant. Așa că e minunat să putem ieși în aer liber, să călătorim, să mergem de colo-colo, să vedem locuri noi, să gustăm mâncăruri noi și să cunoaștem oameni noi. Ne place enorm! Și dacă, peste toate astea, cineva filmează și înregistrează ce facem, e un fel de bonus. Dar esențial pentru noi este să cunoaștem oameni noi. Ne place că, lucrând în TV și în lumea media, trebuie să călătorim mult. Dacă aș călători singur, m-aș simți singur, dar fiind în doi, ne distrăm grozav și, pe de altă parte, ne supraveghem reciproc. Dacă unul dintre noi întrece măsura cu ceva, e foarte simplu pentru noi să discutăm deschis și să rezolvăm situația. Întotdeauna avem grijă unul de celălalt. În doi e mai bine decât de unul singur și cred că asta ne-a ajutat mult să progresăm. În plus, lucrând în doi ne și ambiționăm reciproc. Dacă avem niște idei bune, dar unul dintre noi vine cu unele mai slabe, celălalt îi spune ”Hai, se poate și mai bine.” Și așa ne împingem reciproc de la spate și putem obține rezultate mai bune.
Tom: Henry e mai tehnic în bucătărie decât mine. Uneori, eu gândesc o rețetă alegând niște ingrediente pe care îmi închipui că le-am putea combina, iar oamenii din jur, producătorii, rezigorul, toată lumea se entuziasmează și spune că sună genial. Și pe urmă vine Henry și începe să-și smulgă părul din cap: ”Tom, i-ai ambalat pe toți! Cum o mai scoatem la capăt acum?” Și eu îi răspund: ”Nu știu, credeam că știi tu cum să facem.” Da, mai apar și situații din astea, când împingem lucrurile prea departe și uneori ne trezim întrebându-ne în ce ne-am băgat. Dar tocmai asta ne place foarte tare la acest program TV. Putem să ne aventurăm în lume cu camioneta noastră, în care nu avem mare lucru: un bol pentru mixer, un tel și un sucitor de aluat, o lingură de lemn. Chestii pe care le găsești în orice bucătărie. Și ne străduim să găsim metode ingenioase, dar foarte simple, prin care să combinăm diverse ingrediente, ca să obținem mâncăruri delicioase. Ăsta e un proces de creație. Nu știi niciodată prea bine încotro te îndrepți. Uneori ți se pare că totul merge prost, și atunci se produce o tensiune care e bună pentru creație, te stimulează. Ne place enorm să facem asta! Și ne completăm reciproc, fiindcă Henry e expertul, lui îi revine dificila misiune de a rezolva problemele tehnice care apar, iar eu sunt mai liber, pot să o iau razna și să creez tot felul de idei.
