Tot incerc sa-l asez pe cetatean in centrul preocuparilor unui primar si nu reusesc. De cate ori il imping pe contribuabil in cercul atentiei primului gospodar, ma lovesc de un munte de interese aflate in contradictie cu asteptarile omului de rand. Un eventual sondaj in care electoratul ar da note edililor in raport direct cu evaluarea fiecaruia cu siguranta ca nu ar aduce prea multe bucurii primarilor in cauza. Explicatia este simpla. Odata ce s-au vazut cu sacii in caruta, primarii au cam intors spatele la populatie. Comanda nu mai vine in functie de ne-voi, ci dupa cum dicteaza partidul pe listele caruia seful primariei a candidat. Pe undeva, situatia din prezent nu difera prea mult de obiceiurile intalnite in fostul regim. Este adevarat, primarul de astazi nu se mai ocupa cu asezatul lozincilor pe strazi, asa cum facea primarul ceausist, care era si prim-secretar. De cantat insa tot canta cum ordona partidul, asta este clar, indicatiile pretioase date de lider fiind urmate intocmai. Una zice obstea, alta se transmite de la cancelarie. Sloganul „Eu sunt primarul si fac ce vreu” nu mai constituie o noutate. Cu unele exceptii, majoritatea edililor sunt inregimentati politic zi si noapte, timpul petrecut la partide fiind net superior celui alocat pentru treburile comunei sau orasului. Sunt primari care conduc (vorba vine) primariile de pe scara avionului. In doi ani nu cred ca au stat doua luni in institutiile respective. Partidele lor i-au convocat la „centru” pentru a le reprezenta interesele in relatia cu alte formatiuni politice. Mai pe sleau spus, primarii au fost bagati in fata pentru a purta raz-boaie cu scopul de a fi aparate unele interese de grup. Interesul cetateanului fie ca a fost lasat mai la urma, fie a fost dat uitarii. Daca facem o socoteala si comparam pro-misiunile din campania elec-torala cu realizarile din timpul mandatului, ajungem la concluzia ca s-a vorbit mult si s-a facut putin. La proiectele mari inca nu s-a inceput sa se lucreze, cu toate ca sunt fonduri si exista un consens in acest sens pentru deschiderea santierelor. De o grija mare se poate vorbi totusi, dar aceasta priveste insa programul de asfaltari stradale unde se castiga bani cu carul prin licitatii aranjate de edilii primariilor. Se repara strazi bune si mai putin bune, se schimba borduri la un interval de numai doi ani in asa fel incat fondurile publice sa ajunga unde trebuie cat se poate de repede. Fiecare mandat la primarie are clientii lui. S-a uitat repede faptul ca un primar este in slujba cetateanului care plateste, din buzunarul sau, si secretara, si masina, dar si leafa.
