Nu ar fi mult mai uşor dacă, atunci când ne-am îmbolnăvi, corpurile noastre s-ar vindeca singure? Poate pare imposibil, dar în curând ar fi posibil ca doctorii să fie înlocuiţi de nano-computere, potrivit revistei pop-sci.
În această direcţie se îndreaptă cercetătorii israelieni care lucrează la dezvoltarea unor nano-computere care ar putea trata bolile. Ei şi-au imaginat mici dispozitive formate din biomolecule care se deplasează singure prin organism pentru a căuta boala. Ele pun diagnosticul şi în acelaşi timp vor administra medicamente.
Deşi mai este un drum lung până la finalizarea cercetărilor, oamenii de ştiinţă israelieni au făcut un pas uriaş în această direcţie. Astfel, ei au reuşit să inventeze un tip de computer biomolecular care poate identifica simultan mai multe tipuri de molecule.
Cercetătorii demonstraseră, anterior, că un computer biomolecular poate identifica, pe rând, semnele unor boli. Aşadar, pentru că existau două tipuri de semnale, computerul a fost programat să transmită semnalul „da” pentru un indicator al unei anumite boli. Apoi s-au efectuat teste pentru fiecare dintre indicatorii bolilor din ARN-ul mesager (n.r moleculă prezentă în structrura ADN-ului).
Dacă toţi indicatorii unei boli sunt identificaţi, biocomputerul nu-şi va schimba semnalul şi va transmite „da”. De asemenea, dacă unul sau mai mulţi indicatori nu sunt prezenţi, biocomputerul îşi va schimba semnalul în „nu”. Această metodă era una rudimentară, însă oferea un diagnosctic, chiar dacă nesigur.
Descoperirea constă în faptul că, acum, biocomputerul poate identifica indicatori din mai multe surse : ARN-ul mesager, microARN, proteine şi o varietate de molecule foarte mici. Noul tip de biocomputer are nevoie de mai puţină interacţiune cu celulele bolnave pentru a identifica bolile şi are mai puţine părţi mobile decât precedentul model. Cu o tehnologie din ce în ce mai avansată, biocomputerele vor putea în viitor să administreze medicamente preventive încă de când boala se află în stare incipientă, acţionând astfel că o barieră de protecţie împotriva infecţiilor. Bineînţeles, toate acestea se află la ani (poate decenii) distanţă.
Ideea de nano-dispozitive – chiar şi cele construite din biomolecule – care să ne parcurgă organismul, fiind pline de medicamente, este puţin îngrijorătoare. Totuşi, ideea de monitorizare permanentă, vigilentă şi autonomă asupra fiecărui organ din corp este destul de tentantă.
