Vineri, 27 octombrie, ora 14.15. Stiind ca programul cadrelor medicale de la cabinetul diabetologic este pana la ora 15 si pentru ca – pur si simplu – pana atunci fusese pe teren, un diabetic se duce la Policlinica Vaslui. Asteapta o ora, care a debutat entuziasmant cu o prima iesire in scena a asistentei Carmen (si mai cum nu stim, ca n-avea ecuson) care a marait, privind acid spre cei care mai erau prin preajma: „Sa fie foarte clar: la ora 1 am luat ultimele fise!”. Omul ramane, totusi, „pe pozitii”, asa ca la ora 15.07 intra in cabinet, isi cere scuze ca a intarziat, dar solicita insulina necesara, precizand ca cea care i-a mai ramas nu-i mai ajunge pana luni. „Da? Si de ce-ai venit asa de tarziu? N-ai decat sa intri in coma, o sa ajungi la spital, si acolo or sa vada ce-or sa-ti mai faca”, a spus doctorita ieseana Ella Pintilei… Poate ca n-as fi crezut aceste lucruri, daca nu mi s-ar fi intamplat tocmai mie. Si, daca tot mi s-au intamplat, ma intreb cum pot sta, puse taman acolo unde ar trebui sa ostoiasca rani, niste ciudatenii fara suflet, niste impostoare care numai sanatatea nu o servesc, ca pana si halatele de pe ele put a nepasare! Culmea, „saraca” Ella Pintilei are si o clinica la Iasi, facuta cu bani „vai mama ei”, si din cauza asta este probabil foarte stresata, ca pacientii fug de ea ca dracul de tamaie, satui de iesirile sale josnice. Dincolo de toate, recomandarea cu intrarea in coma va fi aflata si de sefii sanatatii vasluiene, de la C.J.A.S. si de la D.S.P., care poate vor fi mai clari in ceea ce priveste dorinta unui medic ca pacientul sa-i intre in coma.
