Cand auzi ca trei sportivi romani au fost prinsi furand dintr-un magazin din America, te gandesti in primul rand la ce va spune lumea despre Romania. Sentimentul de rusine te cuprinde imediat, regretul maxim fiind acela ca esti compatriot cu niste oameni dispusi sa incalce legea oriunde s-ar afla. Marturisesc ca nu ma deranjeaza masurile dictate impotriva lor. Nici macar faptul ca nu mai pot activa niciodata in boxul amator nu ma supara. Ma doare insa faptul ca agentiile de presa au avut ocazia sa informeze publicul larg despre trei hoti din Romania al caror comportament este identic cu cel al infractorilor proveniti din tari unde banditismul impudic este la el acasa. Sigur, nu aveam nevoie de asa ceva. Mai ales acum, cand se fac eforturi speciale pentru refacerea imaginii in plan european, indiferent de domeniul abordat. Cand pugilistul Lucian Bute a devenit campion mondial, am trait un sentiment de mandrie ca suntem contemporani cu un astfel de sportiv. In cazul celor trei derbedei, doar jena. Sigur, se pot gasi destule voci care sa le ia apararea pugilistilor din lotul olimpic al Romaniei prinsi la furat. O sa se spuna ca, in comparatie cu scandalurile politice si cu marile acte de coruptie, cunoscute in toate cancelariile UE, episodul cu cei trei boxeri nu ar trebui sa deranjeze asa de tare, ca se face din tantar armasar, in conditiile in care in interiorul clasei politice se petrec lucruri mult mai rusinoase pentru o tara cu pretentii de nivel european. Este o abordare nesanatoasa, chiar daca exista si o latura adevarata intr-o astfel de judecata sumara. Asta insa nu-i absolva de vina pe baietii manglitori, ajunsi in SUA nu in calitate de simpli turisti, ci de membri ai unei delegatii nationale de sportivi, pentru care statul roman a pus la bataie inclusiv fonduri financiare. "Pumnii mei minte nu are" nu reprezinta o scuza pentru a intelege de ce olimpicii, prezenti la o competitie oficiala, s-au comportat asijderea unui pungas de cartier rau famat. Daca au urmarit sa se faca mai cunoscuti in acest mod, atunci au dat lovitura la capitolul imagine. In fata unei asemenea ispravi, ramai perplex. La o astfel de imbecilitate, poate mai grava decat toate faradelegile comise de ratacitii ajunsi cu cortul in Occident, intervine automat un dispret pe masura in randul cetatenilor cinstiti. De rele, omul se ingrozeste cand aude. Nu inchide ochii cand stie ca poate avea de suferit de pe urma unora care pur si simplu atenteaza la onoarea unei natiuni care vrea sa se bucure de respect. Dar, dincolo de gestul unor tineri fara minte, condamnabil din toate unghiurile posibile, exista ceva special care nu face nici o placere celor care monitorizeaza evolutia societatii romanesti in ansamblul ei. Este vorba de atitudinea clasei politice in relatia cu justitia. Analizat din aceasta perspectiva, nu de putine ori comportamentul unor inalti demnitari difera foarte putin de cel al pugilistilor prinsi la furat peste Ocean. Este adevarat, inselatoriile au avut loc in tara, procurorii demonstrand ca infractiunile au fost premeditate prin derularea unor actiuni riguros planificate si organizate. Nu insist asupra cazuisticii in sine. Semnalez doar imoralitatea unor personaje predispuse la obtinerea unor foloase necuvenite cu riscul de a incalca legea. Acest tip de comportament a facut sa se vorbeasca de Romania ca despre o tara unde coruptia este in floare. Institutiile statului au fost terfelite in fel si chip, pana cand increderea populatiei s-a apropiat de zero. La nivel european, s-a vorbit atunci de faptul ca autoritatile nu sunt in stare sa controleze fenomenul coruptiei, fapt ce a facut ca imaginea tarii sa fie una nefavorabila. Efectul scandalurilor politice s-a situat la aceeasi inaltime. Adica au fost nocive de la un capat la altul. Ca vorbim de justitie, unde dosarele grele circula mai ales pe contrasens din motive arhicunoscute, de atitudinea parlamentarilor dispusi sa-i ajute pe infractorii politici sau de scandalul Basescu-Tariceanu, ambii acuzati ca apara interese de grup – toate au adus prejudicii mari de imagine in plan intern si international. Nenorocirea este ca nota de plata, in toate cazurile, a trebuit sa o plateasca Romania. Din pacate.
