Ajung rar în zona Mitropoliei, pe străduţele întortocheate de acolo, cu case vechi încă în picioare, un cartier întreg scăpat neatins de mâinile lungi (şi buldozerele) lui Ceauşescu. Aici mai există străzi în pantă, cu piatră cubică, intrânduri ascunse şi case în care figuri ale secolului trecut parcă se mai văd în spatele perdelelor. Din păcate, zona a intrat de mulţi ani într-un somn populat cu pereţi scorojiţi, câini vagabonzi şi neglijenţă, şi abia acum începe să se trezească. De exemplu, la capătul bulevardului George Coşbuc, chiar lângă piaţa Chirigiu, într-o casă construită acum mulţi ani, s-a deschis restaurantul – lounge Bari.
După cum îi sugerează numele, Bari are un specific italian, dar fără un decor mediteranean. Restaurantul este decorat în stilul fusion, cu pereţii acoperiţi de un tapet maro peste care au fost agăţate poze făcute de fotografi români (printre care Vali Bărbulescu, Dinu Lazăr sau Sebastian Enache). Ideea nu e extrem de originală, şi nici pozele nu transmit un mesaj foarte clar, însă rezultatul este un loc drăguţ, deloc încărcat, perfect pentru o seară în oraş. Dacă prima încăpere nu vă atrage atenţia, coborâţi la etajul inferior care, datorită scării şi a mobilierului din lemn, precum şi a unghiurilor ciudate pe care le are camera, surprinde printr-un un aer cochet. Televizoarele din plasmă sunt mereu amuţite, iar muzica din boxe este bună, şi nu foarte tare.
Sus, vă puteţi lăfăi pe canapele, iar jos, mesele frumoase din lemn îmbie singure la ceva de mâncare. De fapt, în majoritatea cazurilor, pentru asta se vine la Bari, pentru mâncare. Pe fiecare masă există un dispozitiv – abil mascat – prin care pot fi chemaţi chelnerii fără obişnuitele gesturi disperate din mâini sau adresări verbale, iar meniul, elegant prezentat într-o carte cu coperţi negre, luminoase, este variat, şi la produse şi la preţuri. Împărţit pe secţiuni (antipasti, primeri piati, secondi piati, pizza şi deserturile), restaurantul are o ofertă generoasă, tipic italienească, în care fiecare va găsi cu siguranţă ceva delicios de mâncat. Dintre toate bunătăţile prezentate – inclusiv de mâncare cu fructe de mare proaspete – eu am ales un muşchi de vită în sos de vin roşu şi o lasagna delicioasă.
Graţie vinului roşu, muşchiul de vită a venit îmbrăcat (literal) într-un sos vişiniu, care a umplut camera de un miros dulceag şi foarte aromat, ducând cu gândul la dealurile încărcate cu vie din jurul Toscanei. Servirea a fost excelentă, iar mâncarea se topea în gură. În ciuda aparenţelor date de atmosfera pretenţioasă şi de designul meniului, restaurantul Bari este unul accesibil oricui, cu alegeri care se situează la ambele poluri de preţ. Felurile de paste, 19 la număr, nu sunt mai scumpe de 22 de lei, lasagna încercată, un regal de brânză cu şuncă şi paste, situându-se în categoria asta, în timp ce felurile principale de mâncare pot ajunge până la 37 de lei. Cei care nu concep o masă fără desert pot fi fericiţi: deserturile casei, deşi nu multe, sunt doar 9 lei, şi includ Tiramisu, dar şi Tarte Tatin, pe care o întâlnim mai rar printre meniurile autohtone.
Restaurant Bari
Bulevardul George Coşbuc, nr. 69
Rezervări la tel. 021.33. 66.111.
