Era deja anul 2004 pe la-ncepute, iar romanii erau deja veseli pentru ca se gandeau ca vor scapa la caldura verii de pesedisti. Asa a si fost, si nici pesedistii nu mai credeau in vigoarea de aer montan a inca unui nou mandat. Ar fi fost bine, dar, nu a fost sa fie…
Si uite-asa, cand unii se gandeau cu spaima la cele trecute mandate de consilier judetean sau consilier local (ca la Sibiu era Sasul capul, dar gatul era majoritatea consilierilor PSD si cand avea chef gatul il juca pe cap cum vroia el), altii se gandeau cum sa doseasca mai bine prin hatisuri de poale de munte care o vila, care un teren, care o cabana, acolo, de bugetar. Unul dintre acestia e nenicul Petrica Inclezan, fostul de la Finantele sibiene, la randul lui mare contribuabil al comunei Sadu. Cum nicaieri nu e ascunzis mai bun decat sub poala muntelui, pesedistii nostri au transformat poala muntelui in… poala legii, cum altfel?!
Ce-mi facura dragii de ei alesi. Detera oamenii de un primar tare folositor la Cisnadie sau Cisnadioara, taman in zona aceea faina in care miliardarii din Sibiu si de prin alte locuri se inghesuie sa polueze cu gunoaie menajere. Adica sa isi faca vile si vilute.
Asa si cu sefii nostri, un Mircea Lup de la Prefectura, un Hambasan de la Partid (PSD), un Ionelu Cindrea de la Ministerul Muncii si, nici ca puteau lipsi un Radu Pogdoreanu si un Puiu Sughitu, pardon Suditu. Care oameni, v-am spus, au gasit la Cisnadioara un primar tare comsecade si cu mare larghete de mana.
Legal, cu patalamale in regula si bine acoperiti de lege, oamenii nostri au inceput a investi in constructii. Mai intai, ca ardelenii cu cap, au investit in terenuri. Acolo sume frumusele de cam cate-un euro/mp pentru parcele la fel de frumusele in suprafata.
Si pentru ca erau oamenii social-democrati de formatie (sa le spunem neo-comunisti, ca nu e departe) politica, oamenii acestia nu au dat prea mult pe niste terenuri.
Preturile au fost mici si ele, asa ca pentru social-democratii intrati sub incidenta legilor de protectie sociala. Acte in regula, totul legal.
Si uite asa trecu anul de la alegeri si pe terenurile acelea incepura sa creasca niste vilisoare de mare frumusete, ca intre vecini selecti, pentru ca modelul au stiut constructorii de la cine sa-l insuseasca: de la nea Ilie Gradinar, seful de la „Energie Termica” SA, un adevarat etalon de modestie si de stil (intru toate cele) al pesedistilor.
Tuturor acestor domni le merge tare bine si astazi, unii sunt imuni la toate cele (k parlamentari), iar pe altii nu-i doare nici capul nici maselele de soarta lor.
